Deputaţii PSD şi PNL din Comisia de muncă au votat săptămîna trecută un amendament comun prin care vîrsta de pensionare este stabilită la 60 de ani pentru femei şi 64 de ani pentru bărbaţi (propunerea coaliţiei de guvernare era de 63 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi). Trecem peste faptul că în comisie s-au depus amendamente pentru toate articolele din lege şi nu doar pentru cele a căror reexaminare a cerut-o preşedintele Traian Băsescu cînd a trimis legea înapoi la Parlament (aşa cum ar fi constituţional) şi discutăm strict despre acest amendament. Cum s-ar traduce în viaţă, vorba clişeului, modificarea propusă de coaliţia PSD-PNL? Să le luăm pe rînd:
- raportat la soluţia coaliţiei de guvernare (pensionarea femeilor la 63 de ani şi a bărbaţilor la 65 ani), cea a coaliţiei PSD (60 cu 64) ar creşte numărul de pensionari şi ar scădea numărul de salariaţi (un pensionar în plus înseamnă un salariat mai puţin). Şi asta într-o ţară în care, în 2010, sînt 5,5 milioane de pensionari şi doar 4,3 milioane de salariaţi (dintre care, peste 1 milion sînt angajaţi ai statului şi plătiţi, ca şi pensionarii, de la buget).
- ar creşte deficitul fondului de pensii (3 miliarde de euro în 2o10), fapt care ar duce la creşterea transferurilor de la bugetul de stat către bugetul asigurărilor şi implicit la creşterea taxelor şi impozitelor pentru salariaţi, liber profesionişti şi companii
- oricum, în viitor numărul pensionarilor va creşte iar cel al salariaţilor va scădea, avînd în vedere că va atinge vîrsta pensionării generaţia decreţeilor iar salariaţii în sarcina cărora va cădea susţinerea fondului de pensii vor fi copiii născuţi după 1990. Să luăm, ca exemplu, naşterile din anii 70 şi anii 90: între 1971 şi 1980 s-au născut cca 4, 08 milioane de copii iar între 1991 şi 2000 s-au născut cca 2, 45 milioane de copii, adică puţin mai mult de jumătate. Ei bine, începînd din 2030 primii vor deveni pensionari iar ceilalţi vor fi nevoiţi să-i susţină. Dacă nu se modifică legea pensiilor şi nu creşte semnificativ vîrsta de pensionare, vom ajunge peste 10-20 de ani la situaţia în care 3 milioane de salariaţi vor fi nevoiţi să susţină 7 milioane de pensionari. Or, acest lucru este practic imposibil şi se va ajunge nu numai la colapsul fondului de pensii ci la colapsul întregii societăţi prin creşterea fiscalităţii, strangularea păturii active a societăţii şi implicit a economiei şi, nu în ultimul rînd, la un dezastru social pentru pensionari, adică pentru noi, generaţia de peste 30 de ani.
Cu alte cuvinte, PSD şi PNL se joacă iresponsabil şi populist cu vîrsta de pensionare şi pregătesc dezastrul de peste douăzeci-treizeci de ani. A susţine o vîrstă de pensionare scăzută înseamnă să susţii creşterea fiscalităţii, moartea economiei şi, nu în ultimul rînd, moartea pensionarilor de mîine, fiindcă vom ajunge să murim de foame la propriu, şi ne vom trage şi copiii după noi. Şi asta doar fiindcă PSD şi PNL se joacă iresponsabil şi populist încercînd, prin decizia luată în Comisia de muncă, să-i dea cu tifla lui Băsescu şi PDL-ului. Poate că Băsescu şi PDL vor fi trişti două zile după ce peneliştii şi pesediştii le-au tras-o magistral însă cei care vor suferi cu adevărat vom fi noi şi copiii noştri. Dacă PSD îşi poate scuza iresponsabilitatea doctrinar (socialismul este o ideologie a resentimentului şi iresponsabilităţii), PNL nu are nicio scuză, avînd în vedere că se declară partid de dreapta (mă rog, e o glumă proastă dar hai să ne facem că-i luăm în serios). Fiindcă, repet, PNL susţine creşterea numărului de pensionari, scăderea numărului de salariaţi, colapsul fondului de pensii, creşterea taxelor şi impozitelor şi strangularea sistemului privat, a salariaţilor, antreprenorilor şi liber profesioniştilor, adică a celor care creează PIB-ul şi susţin, în totalitate, bugetul (bugetarii plătesc şi ei taxe şi impozite dar din banii primiţi deja de la buget).