Axiomă: Orice mafiot devine în momentul condamnării dizident susceptibil de Premiul Nobel pentru Pace.

Achitarea lui Adrian Năstase în dosarul Trofeul calităţii ar fi fost o dovadă a subţirimii probelor şi, implicit, a instrumentării politice a dosarului. Deşi procurorii, la ordinul lui Băsescu, s-au chinuit să-l înfunde pe cel mai mare luptător pentru democraţie de la Iliescu încoace, nevinovăţia acestuia a fost atît de evidentă, probele, atît de şubrede, încît judecătorii, ultimul bastion împotriva dictaturii, l-au achitat, aşa cum era normal, pe fostul prim ministru.

Condamnarea lui Adrian Năstase în dosarul Trofeul Calităţii dovedeşte, cît se poate de clar, că trăim într-o dictatură, în care politicienii opoziţiei sînt vînaţi şi băgaţi în puşcărie. Procurorii şi judecătorii sînt instrumente ale puterii politice. Adrian Năstase este o victimă politică.

Inculparea, arestarea sau condamnarea unor politicieni din arcul guvernamental sau din PDL e dovada clară a dictaturii băsesciene. Băsescu le mai arată din cînd în cînd pisica oamenilor lui, ca să-i pună cu botul pe labe, ca să le intre bine în cap cine e şeful. Sau arestările şi condamnările de pedelişti sînt praf în ochi, sînt făcute doar ca să dea impresia că justiţia ar fi imparţială. Arestaţii şi condamnaţii din PDL sînt ori sacrificaţi de dragul imaginii ori complici cu călăul Băsescu. Ori e un teatru jucat magistral ca să ne dea impresia că justiţia ar fi, sanchi, liberă şi independentă, ori au spus sau au făcut ei ceva ce l-a supărat pe Băsescu.

N-avem nicio condamnare? Lupta anticorupţie e un eşec. Avem condamnări? Trăim într-o dictatură. Absenţa condamnărilor este dovada eşecului justiţiei, prezenţa lor e dovada instrumentării politice a dosarelor.

Pînă acum avem trei dizidenţi eligibili pentru Premiul Nobel pentru Pace (sau Trofeul Calităţii, spuneţi-i cum vreţi): Marian Iancu (zece ani cu executare), Marius Petcu (şapte ani cu executare) şi Adrian Năstase (doi ani cu executare).

PS. Pînă acum niciunul dintre cei care au acuzat justiţia de instrumentare politică a dosarelor nu a adus nicio probă în sprijinul acuzaţiilor, nici măcar cea mai vagă umbră de dovadă, nici cel mai pricăjit element care să întemeieze suspiciunea că dosarele corupţilor ar fi fost instrumentate politic. Procurorii l-au acuzat pe Adrian Năstase de corupţie şi l-au şi dovedit că este corupt. Năstase a acuzat justiţia că face dosare politice fără să aducă nicio dovadă că aşa este. Cînd acuzi trebuie să şi dovedeşti, şi Adrian Năstase ştie prea bine asta. Acum e rîndul lui să vină cu probe.

PS2. Ca să înţelegi cum funcţionează USL şi televiziunile, ziarele şi blogurile din dotare trebuie să-i citeşti pe Kolakowski, Raymond Aron şi Alain Besançon.

Reclame