Inițial, mă întrebam în titlu dacă liderii PSD și PNL sînt idioți sinucigași. Am zis totuși că e un titlu cam de cartier (nu că n-aș avea talent la titluri d-astea de Sălăjaaa).

Cheia sistemului politic românesc sînt alianțele și negocierile. Dacă pînă acum, Președintele a funcționat pe post de primă electorală, după noul sistem propus de USL, prima electorală sînt partidele medii și mici. Care vor decide guvernarea. Și care vor avea putere chiar mai mare decît are Președintele în sistemul actual.

PSD și PNL s-ar fi înțeles asupra unei variante de Constituție, anunță Gândul.

Iată cîteva schimbări propuse:

  • mandat prezidențial de 4 ani
  • președintele desemnează, obligatoriu, premierul propus de partidul (nu alianța) cu cel mai mare număr de mandate. Dacă acesta nu trece guvernul, atunci următoarea propunere o face al doilea partid ca număr de mandate. Dacă nici acesta nu-și trece guvernul, se fac alegeri anticipate.
  • miniștrii sînt demiși prin moțiune simplă
  • premierul va reprezenta România la Consiliul European, mai puțin atunci cînd se discută chestiuni de securitate și politică externă a UE
  • Parlament bicameral, cu Senat care reprezintă regiunile (ca în statele federale) și cameră cu 300 de parlamentari
  • sistem electoral proporțional, pe liste

Astfel, avem două efecte importante asupra sistemului politic:

  1. Singura forță politică a Președintelui va rămîne reprezentarea partidului din care provine, dar și aceasta va fi scădea. Președintele nu mai poate influența guvernarea și tot ce îi rămîne e să facă campanie pentru partidul său. Însă nici această campanie nu va fi foarte convingătoare, atîta timp cît Președintele e lipsit de puteri. Preferințele politice ale unui președinte perceput ca fiind irelevant nu vor fi percepute nici ele ca relevante și demne de luat în serios de către electorat. Miza funcției prezidențiale și, în consecință, a alegerilor prezidențiale scade drastic. Partidele vor investi mult mai puțin în alegerile prezidențiale, recrutarea candidaților în cadrul partidelor va avea o miză mult mai scăzută, ceea ce va duce la promovarea în funcția prezidențială a unor personalități politice de rang inferior. Paradoxal, toată influența politică a Președintelui nu se va transfera la liderii partidelor mari ci la liderii partidelor-balama, așa cum vom vedea mai jos.
  2. Al doilea partid ca număr de mandate are șanse mai mari decît primul partid să dea guvernul, iar partidele mici devin extrem de puternice. Astfel, partidul cel mai mare primește dreptul de a nominaliza premierul. Negociază cu celelalte partide și nu ajunge la o soluție. Guvernul nu trece. Al doilea partid ca număr de mandate primește dreptul de a nominaliza premierul. De frica anticipatelor, partidele se vor înțelege între ele și de data asta guvernul va trece. Partidele mici vor negocia mult mai dur cu primul partid decît cu al doilea. În același timp, partidele mici nu vor ieși niciodată de la guvernare, cu excepția situației în care cele două partide mari se înțeleg să guverneze împreună (lucru care se întîmplă rar și nu durează prea mult). Un partid mic aflat la guvernare poate amenința partidul mai mare că va susține moțiunea de cenzură a opoziției și poate primi absolut tot ce-și dorește. Pînă acum, moțiunile de cenzură reușite reintroduceau în scenă Președintele, cel care devenea un centru major de forță în asemenea situații. În noul sistem politic, partidele mici au butonul ghilotinei iar partidele mari capul pe butuc. Ba mai mult, se introduce și demiterea miniștrilor prin moțiune simplă. Nu primește ministrul sănătății de la partidul mic suficiente fonduri de la ministrul de finanțe de la partidul mare? Nu-i nimic, partidul mic împreună cu opoziția pune de o moțiune simplă și îl execută pe impertinentul de la finanțe. Ce face partidul mare? Se supără și dă afară de la guvernare partidul mic? Da, dacă vrea să plece și el în urma unei moțiuni de cenzură care aduce la guvernare partidul mic. Desemnarea premierului, moțiunile de cenzură și moțiunile simple sînt tot atîtea ocazii de șantaj pentru partidele-balama. În sistemul actual, Președintele are putere în ceea ce privește guvernarea doar în momentul desemnării premierului sau după o moțiune de cenzură reușită. În noul sistem negociat de PSD și PNL, partidele-balama au putere în fiecare secundă a guvernării, fiindcă oricînd pot înlocui guvernul sau miniștrii, individual, fără să ajungă vreodată în opoziție. Pînă acum, o parte din putere aparținea Președintelui, care aparținea unuia dintre partidele mari și astfel putea contrabalansa influența partidelor mici.

Hotărît lucru, cele mai mari partide de la noi, PSD și PNL, au negociat să dea puterea UDMR-ului. Sau, mă rog, partidelor-balama. Așa cum am mai spus, nu orice partid își poate permite să fie balama. Doar cele care reprezintă minorități etnice, ideologice, religioase omogene și disciplinate electoral. Un astfel de sistem scade drastic puterea partidelor mari și implicit a conducerilor acestora. În aceste condițiuni, nu înțeleg de ce liderii PSD și PNL au negociat o astfel de Constituție. Sau sînt idioți?

Să luăm următorul scenariu:

  • Partid Socialist: 36%
  • Partid Popular: 32%
  • Partid Liberal: 16%
  • Partid Extremist: 9%
  • Partid Etnic: 7%

Sistemul actual: Președintele nu poate aparține decît unuia dintre cele două partide mari, Partidul Socialist și Partidul Popular. Forța prezidențială va fi decisivă și va înclina balanța înspre partidul prezidențial, care va forma guvernul. Dacă partid prezidențial e Partidul Socialist, vom avea o majoritate PS+PL (52%) sau PS+PX+PE (52%). Prima variantă e cea mai probabilă. Al treilea partid și celelalte partide mici au putere de șantaj și negociere însă aceasta este contrabalansată de Președinte, care aparține unuia dintre partidele mari. Dacă partid prezidențial e Partidul Popular, avem următoarele majorități: PP+PL+PE (55%) sau PP+PL+PX (57%). Varianta cea mai probabilă e prima. Partidele vor evita pe cît posibil o alianță cu Partidul Extremist. Dacă ținta extremismului acestuia este etnia reprezentantă de Partidul Etnic, atunci orice alianță în care să intre cele două este exclusă. Într-un asemenea sistem cel mai puternic partid este partidul prezidențial, cel pentru care Președintele este echivalent cu o primă electorală. Majoritățile sînt stabile din cauza fricii parlamentarilor de anticipate. Orice schimbare de majoritate trece pe la Președinte care poate forța anticipatele. Forța de negociere a partidelor-balama este limitată de forța prezidențială. Partidul Liberal va fi la guvernare aproape sigur, indiferent de care este partidul prezidențial, însă capacitatea sa de negociere este limitată de posibilitatea Președintelui de a declanșa alegeri anticipate. Dacă Partidul Liberal își amenință partenerul de guvernare cu moțiunea de cenzură, acesta, la rîndul lui, fiind partid prezidențial, amenință Partidul Liberal cu alegerile anticipate. Astfel, se creează un echilibru între partidul prezidențial și partidul-balama. Care vor trebui să se suporte și să guverneze.

Sistemul USL: Partidul Socialist primește dreptul de a desemna premierul. Majorități posibile: PS+PL (52%) sau PS+PX+PE (52%).Dacă Partidul Socialist nu ajunge la o înțelegere cu celelalte partide, guvernul va fi format de Partidul Popular. De frica anticipatelor, parlamentarii vor trece acest guvern. Majorități: PP+PL+PE (55%) sau PP+PL+PX (57%). Majoritățile se pot schimba mult mai repede, în funcție de cum vor partidele medii sau mici. Astfel, atît Partidul Socialist cît și Partidul Popular sînt la mîna celorlalte partide, cu precădere la mîna Partidului Liberal. Nu există decît o singură variantă de majoritate fără Partidul Liberal, și aceea foarte fragilă. Mai mult decît atît, puterea de șantaj a Partidului Liberal este practic nelimitată. Partenerul de guvernare al Partidului Liberal, Partidul Socialist sau Partidul Popular, nu-i pot opune acestuia nimic altceva în afară de o posibilă alianță între cele două, lucru care se întîmplă rar și nu durează mult. Partidul Liberal, prin moțiunea de cenzură și moțiunile simple, poate schimba oricînd guvernul sau miniștrii care nu-i convin.

În timp, prin guvernare perpetuă, partidul-balama își securizează o nișă de electorat fidel și constant, pe care îl întreține legislatură de legislatură cu măsuri dedicate. Avînd în vedere puterea de șantaj pe care partidul-balama o are, va fi capabil ca de fiecare dată să satisfacă cerințele electoratului său. În schimb, din cauza șantajului la care sînt supuse, partidele mari își vor lăsa alegătorii frustrați aproape de fiecare dată. Ceea ce înseamnă că vor trebui ca la fiecare alegeri să pună în joc resurse tot mai mari pentru a putea cîștiga alegerile. În același timp, vor face curte elecoratului partidului-balama. Electorat care se va vedea curtat e aproape toate partidele (căci e posibil să apară partide noi care să încerce să ocupe locul partidului-balama). Repet însă, partid-balama nu poate fi orice partid. Partidul-balama presupune nu numai existența unui sistem care să favorizeze un astfel de partid, ci și existența unui electorat-balama. Partidele etnice și cele radicale au cele mai mari șanse de a fi partide-balama. Trebuie să mai spunem că partidul-balama (al treilea partid) este specific sistemelor politice cu vot majoritar uninominal, cu două mari partide și un al treilea partid mai mic. Un partid-balama trebuie să aibă un electorat care să accepte asocierea partidului cu cele două mari partide, cu stînga sau cu dreapta. Astfel, valorile care îi unesc pe alegătorii partidului-balama trebuie să fie mai puternice decît cele care duc la împărțirea între stînga și dreapta. Apartenența la o minoritate etnică sau religioasă sînt astfel de valori. Pentru această minoritate prezența la guvernare a partidului care o reprezintă trebuie să fie relevantă și să-i aducă satisfacții, să aducă, legislatură de legislatură, realizări palpabile. Partidul-balama trebuie să facă promisiuni realizabile prin prezența sa la guvernare din poziția de partid mai mic. Oricît de puternică ar fi credința în monarhie, de exemplu, aceasta nu va putea susține un partid-balama, fiindcă prezența la guvernare a acelui partid este irelevantă pentru monarhiști, ea nu schimbă nimic, nu aduce monarhia în locul republicii.

Adevărul e că în sistemul proporțional nu avem partid balama. Sau, mai bine zis, nu avem un singur partid balama. Avem mai multe partide care, în diverse combinații, arbitrează lupta dintre cele două mari partide. Iar sistemul Pîrvulescu e un fel de sistem proporțional cu accente comice și aberații tragice. Tot mai mulți vorbesc însă de reîntoarcerea la sistemul proporțional clasic (personal, sistemul proporțional pe liste deschide mi se pare o variantă bună atît pentru partide cît și pentru electorat și parlamentari). Am folosit oarecum abuziv termenul partid-balama însă e un termen la modă și simplifică mult discuția. Însă putem vorbi mai degrabă de partide mari, medii și mici. În sistemul proporțional, libertatea de alegere a electoratului e mult mai mare iar curentele politice și nemulțumirile se pot manifesta în voie și da naștere mai multor partide parlamentare. Accesul la putere e mai ușor din postura unui partid mic, iar asta e o motivație pentru ruperea partidelor mari și apariția de partide mici. Nu trebuie să investești pentru un partid de 30% sau 45%. E suficient să faci un partid de 7% sau 11% ca să ai acces la putere.

Partidele mari vor intra în tot felul de combinații politice și vor face compromisuri care le vor frustra permanent electoratele, ducînd la rupturi politice și apariția de noi aripi sau partide. În general, electoratul va fi frustrat și nemulțumit și va crește absenteismul. Electoratul gîndește în termeni de bătălii, de noi și ei, de finalități victorioase. Fără Președinte, întregul sistem politic se va transforma într-un joc complicat și fără satisfacții pentru publicul larg. Analiștii și consultanții vor avea numai de cîștigat, atît pe plan intelectual cît și pe plan financiar. Cu cît scena politică e mai complicată, cu atît e mai multă nevoie de specialiști care să se descurce în hățișul tactic. Deși electoratul are mai multe șanse de reprezentare, un sistem complicat și fără finalitate, așa cum e sistemul propus de liderii USL, va frsutra și va îndepărta publicul de politică. Un asemenea sistem va duce la creșterea instabilității politice, la certuri tot mai dese, le nesiguranță.