În cîteva luni vom avea oficial un nou partid pe scena politică, Partidul Mișcarea Populară. Sau ”Popularii lui Băsescu”, ca să înțeleagă toată lumea, deși Băsescu va fi doar membru al Fundației Mișcarea Populară, nu și al partidului, așa cum a anunțat consilierul prezidențial Cristian Hrițuc.

Pînă la parlamentarele din 2016 Partidul Mișcarea Populară are la dispoziție trei ani și jumătate de construcție și antrenament politic. Ar fi o eroare fatală să-i irosească în cine știe ce alianțe sau combinații toxice poate, ridicole sigur, cu formațiunile politice cărora le place să se autodenumească ”de dreapta”. Este vital pentru populari să meargă independent la europarlamentare și să aibă candidat propriu la prezidențiale. Un partid nou înființat nu poate intra în combinații și alianțe fără să fi participat măcar o dată singur la alegeri. Ar fi sinucidere politică și un astfel de partid nu va avea niciodată o identitate proprie, va fi doar o remorcă, doar o grupare dintr-un alt partid mai mare, o grupare care se încăpățînează să aibă un nume și siglă proprii, deși lipsite total de semnificație.

Așa cum am zis, popularii au însă noroc. Alegerile locale și parlamentare necesită un efort de organizare titanic. Și consumă importante resurse umane, simbolice, logistice și financiare. Dacă aveam alegeri locale și parlamentare anul ăsta, în 2014 sau 2015, Mișcarea Populară nu prea avea pe unde scoate cămașa. Dacă aveam alegeri locale și parlamentare în 2016, dar nu aveam alte alegeri pînă atunci, pentru populari tot nu era bine, fiindcă nu aveau o carte de vizită pe care s-o prezinte susținătorilor (membri, militanți, simpatizanți, voluntari, finanțatori, alegători, lideri de opinie etc) înainte de alegeri. E greu să-i convingi pe toți aceștia cînd tu nu ai confirmat electoral și nu exiști pe harta politică. Să nu uităm că la locale și parlamentare ai nevoie de cîteva mii de candidați, preferabil oameni de calitate, nu tot felul de adunați de pe străzi.

Astfel, pentru populari anul electoral 2014 reprezintă o excelentă ocazie de a cîștiga notorietate, de a-și regla tirul electoral, de a-și testa capacitatea organizatorică și comunicațională, de a-și fixa identitatea politică și de a testa noii politicieni pe care își propune să-i promoveze. Este vital pentru un partid care vrea să aducă în politică oameni noi să ia parte la evenimente politice cu vizibilitate pentru a cîștiga notorietate pentru noii veniți în politică. Aici e nevoie de un reglaj fin astfel încît partidul să aducă în prim plan noii veniți, dar să nu neglijeze nici scorul electoral, fiindcă de scorul electoral la europarlamentare și prezidențiale depind resursele pe care popularii le vor primi în 2016, în bătălia pentru locale și parlamentare.

Prezidențialele și europarlamentarele cer mai puțin resurse umane, financiare și logistice decît parlamentarele, iar asta contează foarte mult pentru un partid tînăr, abia înființat. În primul rînd e nevoie de mai puțini candidați, 31 la europarlamentare, din care doar primii patru sau cinci trebuie promovați, și doar un singur candidat la prezidențiale. Mai puțini candidați înseamnă mai puține campanii electorale, mai puține strategii și tactici, mai puține staffuri, mai puține clipuri electorale, mai puține afișe, designuri grafice etc.

Principalul obiectiv al Mișcării Populare este acela de a fi cea mai importantă forță politică de pe partea dreaptă a scenei politice. Chiar singura, preferabil. Însă pentru început Mișcarea Populară ar trebui să-și propună ca la alegerile parlamentare din 2020 să fie cea mai importantă forță politică a dreptei. Și în același timp să fie pregătită pentru alianțe la guvernare cu unul dintre celelalte două partide mari, Partidul Socialist (PSD) și Partidul Liberal (PNL). Însă acest obiectiv nu poate fi atins dacă popularii intră în tot felul de combinații politice înainte de alegerile din 2016. Abia după alegerile parlamentare poate negocia o posibilă participare într-o coaliție de guvernare sau alianță de opoziție. Pînă atunci obiectivul minimal al Mișcării Populare e să participe la alegerile europarlamentare, prezidențiale, locale și parlamentare sub numele său. Dacă va reuși să reunească ”dreapta” sub numele și sigla sa, excelent, însă orice participare într-o alianță este un act sinucigaș.

Dar nu e suficient ca Mișcarea Populară să participe în alegeri sub numele și sigla sa. Important este, așa cum am spus, să ia scoruri electorale care să o impună ca principala forță politică a dreptei. Astfel, obiectivele popularilor pentru 2014 ar trebui să fie:

  1. La europarlamentare – un scor mai bun decît PDL, FC, PNȚcd și NR. FC, PNȚcd și NR nu intră în calcul (dealtfel, FC e mai degrabă o aripă a PNL decît un partid de dreapta iar NR o aventură marginală care, în căutare disperată de electorat și de identitate proprie, va aluneca spre o nostalgie autohtonistă de extremism – nici măcar spre extremism). PDL, cu Blaga la conducere, e un partid fără viziune, fără anvergură, fără viitor. Iar asta e o oportunitate excelentă pentru populari de a ocupa locul central pe partea dreaptă a scenei politice. Probabil un scor de 15-20% ar putea fi un obiectiv realist pentru populari. Poate chiar și un scor sub 15%, dar nu mai mic de 10-12% îi poate păstra în cărți pentru poziția de cel mai important partid al dreptei. PDL e un partid în defensivă și dezintegrare, care se va rupe, probabil în mai multe etape (2013, 2014 înainte de europarlamentare, 2014 după europarlamentare, 2014 înainte de prezidențiale, 2014 după prezidențiale) și care are șanse extrem de scăzute de a prinde alegerile din 2016 (în final va fi absorbit de Mișcarea Populară sau de PNL). Europarlamentarele sînt importante și prin poziționarea partidelor românești în raport cu familiile politice europene. Este cunoscută intenția PNL-ului de a părăsi ALDE și de a se alătura PPE. Sînt cunoscute, deasemenea, influența și relațiile pe care le are Traian Băsescu în PPE. Dacă Mișcarea Populară reușește să obțină 3-6 locuri de europarlamentar, drumul spre PPE e mult mai simplu (3-6 mandate de europarlamentar înseamnă un scor de 10-20%).
  2. La prezidențiale – aici rămîne de văzut ce se va întîmpla cu modificările constituționale propuse de USL. Personal tind să cred că PSD trage de timp în relația cu PNL și va merge totuși pe varianta ”președinte puternic”. În aceste condiții, dacă președintele își păstrează atribuțiile de acum, alegerile prezidențiale își păstrează miza și rămîn cele mai importante alegeri, chiar mai importante decît alegerile parlamentare. Alegeri prezidențiale cu miză înseamnă că în joc vor fi puse resurse importante. Pentru Mișcarea Populară este extrem de important să vină cu un candidat care să ia un scor peste candidații ceilalți ai așa-zisei drepte. În condițiile în care obiectivul pentru europarlamentare e un scor de 10-20%, la prezidențiale Mișcarea Populară nu-și poate propune mai puțin de 20% și în niciun caz un scor sub candidații sau candidatul PDL/FC/PNȚcd. Ideal și perfect ar fi accederea în turul 2. Dacă Mișcarea Populară reușește asta, are asigurată poziția de cel mai puternic partid al dreptei. Însă un scor de 20% nu garantează intrarea în turul 2. Din punctul de vedere al mesajului politic și vizibilității, prezidențialele sînt mult mai importante decît europarlamentarele. La prezidențiale partidul își poate lansa mesajele și grava în memoria electoratului identitatea politică. Principalul concurent al candidatului popular va fi, dacă candidează din partea PDL, Mihai-Răzvan Ungureanu. Un MRU candidat din partea FC/PNȚcd nu poate trece de 10% la prezidențiale. Dealtfel, dacă FC/PNȚcd nu candidează  pe liste comune cu PDL la europarlamentare riscă să intre în prezidențiale cu lideri, militanți, simpatizanți și sponsori demobilizați de scorul slab de la europarlamentare. PDL, la rîndul său, nu are prezidențiabil cît de cît acceptabil în rîndurile sale și nu poate spera la un scor electoral cu două cifre. Dacă însă modificările propuse de USL și restrîngerea atribuțiilor prezidențiale vor fi adoptate, miza alegerilor prezidențiale scade dramatic. Chiar și în aceste condiții în care interesul pentru campania și scrutinul prezidențial va fi foarte scăzut, popularii trebuie să se mobilizeze pentru un scor cît mai bun și pentru a-și face cunoscut mesajul.

La final revin la tema preferată a disperării de dreapta, unitatea. Unitatea dreptei nu poate exista decît într-un singur partid, sub un singur nume și siglă. Alianțele nu își au rostul. Sînt inutile. Sînt inutile în 2014, sînt inutile în 2016.

Dacă dreapta vrea să se unească are două variante:

  1. fuziune într-o nouă formațiune – ar însemna să crească un brand de la zero și să se certe între ei pentru întîietate.
  2. fuziune prin absorbție într-o formațiune existentă – brandul există deja însă toți cei care sînt absorbiți trebuie să accepte întîietatea gazdelor.

Dreapta nu se poate uni prin federare și alianțe, ci doar prin cucerire și supunere. De aceea e nevoie de luptă și competiție, nu de lași și oportuniști meschini care se ascund sub umbrela alianțelor și federărilor. Iar cei care vor unitate și dau din mîini nervoși acum vor pune capul în pămînt și vor accepta unitatea sub cel mai puternic. Însă cel mai puternic se decide pe frontul politic, în bătălia electorală, nu prin scîncete și rugăminți de alianțe și federări. Va reuși Mișcarea Populară să fie acel partid puternic sub a cărui siglă se vor uni toți? Nu știu, vom vedea.

Anunțuri