Natalie Ester, pe Facebook – „Care va sa zica, e NORMAL ca doi alcoolici analfabeti cu grave tulburari comportamentale si fara niciun statut in societate sa aiba libertatea de a forma o familie si de a se inmulti STRICT pentru ca sunt heterosexuali dar este ANORMAL ca doi indivizi decenti, educati, civilizati si demni sa aiba libertatea de a forma o familie si de a adopta copilul abandonat intr-un orfelinat de primii doi mentionati STRICT pentru ca sunt homosexuali?”

E o confuzie aici. Nu e vorba de normalitate, ci de normă. Norma familie monogamă, formată din femeie şi bărbat, norma de extracţie iudeo-creştină. Acea civilizaţie iudeo-creştină care este fundamentul civilizaţiei occidentale de astăzi. Dacă doi homosexuali, doi  indivizi decenţi, au posibilitatea legală să se căsătorească şi să crească copii, schimbăm norma. Dacă doi beţivi, doi analfabeţi, doi tulburaţi comportamental, ea şi el, fac copii, avem doar o disfuncţionalitate în cadrul normei existente. Disfuncţionalitate care poate fi rezolvată funcţie de standarde de sănătate, de bună dezvoltare, de moralitate. Sau care nu poate fi schimbată. Dar disfuncţionalităţi se manifestă în cadrul oricărei norme, aşa că de ce am schimba norma? Şi pe ce criteriu să o schimbăm?  Funcţie de studii absolvite, de certificate de bună purtare în societate, de dovezi de stăpînire a manierelor elegante? Adică pe criteriile de civilizaţie la care a ajuns astăzi lumea liberă, fundamentîndu-se exact pe valorile civilizaţiei din care provine norma. Sigur, şi cei doi indivizi decenţi pot ajunge la un moment dat beţivi, violenţi şi mîrlani, că doar nu există garanţii, ci doar premise de parcurs optim, deci şi în cadrul cuplului lor pot apărea disfuncţionalităţi şi atunci, pentru ce am mai schimbat norma? Deci, dacă aceleaşi disfuncţionalităţi, aceleaşi abateri de la normalitate pe care le găsim la cuplurile heterosexuale se pot găsi şi la cele homosexuale, atunci la ce bun să mai schimbăm norma?

De fapt, invocarea unor criterii de civilizaţie după care ar trebui să schimbăm norma spune clar că homosexualii sînt superiori heterosexualilor. Ei nu sînt oameni, ei nu se pot îmbăta, ori dacă o vor face vreodată nu vor deveni alcoolici, ei nu se vor certa, nu-şi vor da cu tigăile în cap, nu vor deveni violenţi în nici un caz şi sub nici o formă de  manifestare, ei vor trăi fericiţi pînă la adînci bătrîneţe. De ce? Există garanţia că aşa se va întîmpla? Nu sînt şi ei oameni, cu calităţi şi defecte ca noi ceilalţi? Ei bine, nu, ideea astfel acreditată este că ei sînt supraoameni. O minoritate formată din supraoameni. Şi atunci unde mai este egalitatea între noi şi ei? În fapt, schimbarea normei, acordarea dreptului de a întemeia familii şi de a adopta copii acestei minorităţi – care prezintă, însă, o deficienţă majoră, aceea de perpetuare şi nu, atenţie! – o disfuncţionalitate  – nu face altceva decît să anuleze egalitatea dintre noi şi ei, făcîndu-i pe ei mai egali decît noi.

Aşadar, rezolvarea unor disfuncţionalităţi, a unor abateri de la normalitate,  nu se poate face prin schimbarea normei, în favoarea unei minorităţi pretins superioară, dar incapabilă în termeni de perpetuare, de supravieţuire a speciei, în ultimă instanţă.

Anunțuri