La europarlamentarele de peste un an, suma scorurilor pentru PDL, FC, NR şi Partidul Mişcarea Populară va fi mai mare de 16%.

Există două argumente în favoarea acestei afirmaţii:

1. Electoratelor de dreapta le pasă mai mult de europarlamentare decât electoratelor extremiste sau PSD. Prezenţa lor la vot e mai mare. Sau, dacă e să fim cât mai corecţi, absentează mai puţin decât ceilalţi.

Să punem problema în felul următor: câţi din votanţii unui partid la parlamentare au venit şi la europarlamentarele următoare?

PRM, 2004-2007: 16%.

PSD, 2004-2007:  29%.

PNL, 2008-2009:  59%.

PSD, 2008-2009:  69%.

PDL / PDL+EBA, 2008-2009: 73%.

ADA / PDL+PNL+PLD, 2004-2007: 75%.

Scorurile de mai sus conţin şi simplificări. De exemplu, sunt oameni care n-au votat ADA în 2004 dar care au votat  PD la europarlamentarele din 2007. Atâta timp cât ne uităm la rezultatele forţelor politice, totul e OK şi comparaţia funcţionează.

PSD are o performanţă bună între 2008 şi 2009 pentru că la parlamentarele din ’08 a obţinut mai puţine voturi decât oricând în istoria sa. Pur şi simplu, nu mai avea de unde să piardă foarte multe voturi. Situaţia nu e comparabilă cu cea în care se află acum social-democraţii.

Să privim imaginea de ansamblu: stânga îşi mobilizează puţini votanţi la europarlamentare iar dreapta mulţi sau foarte mulţi.

Mai bine spus, între parlamentare şi europarlamentare stânga pierde mulţi votanţi iar dreapta pierde puţini. Sunt şanse mari ca scorul ARD să fie depăşit.

2. Când scena politică se schimbă între parlamentare şi europarlamentare (ca în perioada 2004-2007 sau ca acum), europarlamentarele funcţionează şi ca un fel de sondaj. De obicei sunt primele alegeri la care votanţii dreptei îşi pot exprima reacţia faţă de schimbările intervenite de la parlamentare încoace.

La europarlamentarele din 2007, mulţi votanţi ai defunctei ADA au venit la vot tocmai pentru a arăta pe cine dădeau vina pentru rupere (PD sau PNL) şi pe cine susţineau (PNL, PLD sau PD).

Situaţia din prezent e oarecum asemănătoare cu cea de-acum şase ani. Scena politică s-a schimbat faţă de parlamentare. ARD nu mai există. A apărut un partid nou. Conflictele din opoziţie sau dintre PDL şi Traian Băsescu menţin electoratul în priză. Susţinătorii preşedintelui care au refuzat oferta ARD vor putea să se exprime politic. Mulţi dintre ei nu au venit la vot în decembrie – sunt un public nou prin comparaţie cu cei 1,2 milioane de votanţi de la sfârşitul anului trecut.

Un ARD-versiunea-2-dar-acum-altoit-cu-Partidul-Mişcarea-Populară ar demobiliza votanţi din toate taberele implicate.  Chiar şi în acest context, prăbuşirea sub 16% pare greu de realizat.

Anunțuri