Crin Antonescu, președintele Partidului Național Liberal, îl laudă pe Relu Fenechiu, ministru al Partidului Național Liberal, pentru una dintre cele mai scandaloase mînării economice pe banii statului. Antonescu și Fenechiu s-au pișat pe cetățenii români. Aproape că nu e o figură de stil.

Fenechiu a anunțat că vinde CFR Marfă cu datorii, astfel încît să gonească eventualii cumpărători care i-ar fi făcut concurență clientului favorit, apoi a șters datoriile CFR Marfă la buget, lăsîndu-l pe clientul preferat cu CFR Marfă și fără nicio datorie.

E ca și cum Primăria ar da anunț în ziar: ”Vînd apartament care are 5000 de euro datorii la întreținere”. Evident că nu se înghesuie cumpărătorii. Cu excepția celor care știu chestii pe care alții nu le știu. Aceștia vin, se decid să cumpere și chiar cînd să scoată banii, Primăria zice: domne, ai noroc chior, mînca-ți-aș, am șters datoriile la întreținere. Aveți un apartament fără datorii la preț de apartament cu datorii, să-l purtați sănătos!”

Prețul apartamentul se stabilește și în funcție de datorii, care se scad din preț. ”Apartamentul face 45 000, dar fiindcă are datorii de 5 000, ți-l dau cu 40 000. De restul, pînă la 45 000, plătești tu datoriile.” În cazul nostru, Primăria i-a zis cumpărătorului Gruia (am luat un nume la întîmplare): ”Am un apartament cu 45 000, dar ție, că ești băiat bun, ți-l dau cu 40 000, iar datoria aia de 5 000 o plătesc ceilalți proprietari din bloc. Ca să fii tu mulțumit. Nu te întreba ce poți face tu pentru țară, întreabă-te ce pot face fraierii pentru tine, și tu pentru mine.”

Fenechiu a vîndut o barcă la preț de barcă cu gaură.

Boc nu numai că nu și-a permis așa ceva din poziția de președinte de partid și prim ministru, dar nu și-a permis nici măcar să viseze la asemenea mîrlănie, furt și tupeu. Niciun ministru al guvernului Boc nu și-a permis așa ceva. În guvernul Boc au fost miniștri care și-au dat demisia pentru infinit mai puțin (Botiș, de exemplu). Bine, fie vorba între noi, Boc a fost călcat în picioare în primul rînd de colegii săi de partid și scos de la conducerea partidului în înjurături (la propriu).

Antonescu și Fenechiu își permit fiindcă ăsta e aluatul din care sînt făcuți. Pentru asta sînt făcuți. Furt, impostură și tupeu. Oamenii nu fac decît să-și împlinească destinul. Așa cum lingăii de lîngă ei nu fac decît să-și împlinească destinul de lingăi. Antonescu își împlinește destinul de Antonescu, așa cum Dinescu își împlinește destinul de Dinescu, Pîrvulescu de Pîrvulescu, Alina Mungiu de Alina Mungiu, Stelian Tănase de Stelian Tănase și așa mai departe.

Și o fac cu atîta nonșalanță fiindcă știu că nu au concurență politică. Așa cum nu au avut nici în decembrie.

Trebuie s-o spun, la final, orice privatizare e bună. Cu condiția ca statul să nu fie client al companiei privatizate. Fiindcă n-am scăpa de gaura neagră, căpușarea ar continua. E deci interesant de aflat care erau clienții CFR Marfă.

Privatizarea CFR Marfă este obligatorie. Sau închiderea, dacă nu o cumpără nimeni. Însă înainte de privatizare, compania ar fi trebuit spartă în 4-5 companii mai mici și acestea să fie vîndute, dar nu către același cumpărător. Și nici măcar monopolul privat nu e așa de grav, dacă clientul nu este statul. Dacă monopolistul o ia razna și are prețuri mari și servicii proaste, atunci clienții privați pot găsi variante alternative (transport rutier, fluvial, acolo unde se poate etc). Statul ca client, în schimb, nu găsește variante alternative din lene, lipsă de interes, incompetență ori fiindcă vrea să sifoneze banii contribuabililor. Reprezentanții statului își permit să piardă bani, fiindcă nu sînt banii lor și nu rămîn niciodată fără bani, întotdeauna statul are puterea de a lua bani de la cetățeni sub amenințarea forței (se numesc taxe și impozite). Mai mult, reprezentanții statului își permit să piardă banii contribuabililor în favoarea rudelor sau prietenilor de afaceri. Astfel, indiferent cît de mari ar fi prețurile și cît de proaste serviciile la monopolistul privat, dacă clienții privați vor găsi alternative, clientul-stat va continua să plătească scump serviciile proaste.

În consecință, repet, dincolo de aspectele legale și dedesubturile licitației pentru CFR Marfă, de care se va ocupa probabil justiția, este extrem de important de știut care sînt clienții CFR Marfă și dacă printre ei sînt și companii ale statului, prin intermediul cărora ar continua căpușarea.

Anunțuri