Dacă vrea să aducă la vot cei 58% care n-au venit în 9 decembrie, nu are absolut nicio șansă. Dacă vrea să se adreseze grupului de inorogi triști dar profunzi care nu vin la vot din dezamăgiri rafinat-intelectuale*, are mari șanse să ocupe un loc în galeria plină de tîmpiți a așa-zisei drepte care aleargă de 23 de ani după inexistenții respectivi. Dacă vrea să desființeze PDL, să-l execute politic și definitiv pe Blaga și să blocheze încercarea PNL de a ocupa partea dreaptă a scenei politice, are șanse destul de mari.

În primul rînd, Partidul Mișcarea Populară are de ales între a fi o organizație de luptă, cu valori, lideri, ierarhii, structuri, disciplină și obiective politice și a fi o tribună de discuții, cu obiective civice, educaționale sau terapeutice. Adică între a fi partid și a fi grupuscul terapeutic de ”dreapta”.

Dacă alege prima variantă, și sînt convins că o va alege, că nu degeaba pe tatăl partidului îl cheamă Traian Băsescu, jumătate din drum este deja făcut.

A doua jumătate a drumului constă în:

  • evitarea cu orice preț a oricărei asocieri cu ”partidele dreptei” (PNL, PDL, FC, PNȚcd, ALO, MM, NR, MISA etc) și excluderea oricărei posibilități, oricît de mici, de a se uni cu vreun alt partid. Orice asociere și posibilitate de unire cu ”partidele dreptei” în primul rînd anulează rațiunea de a fi a Mișcării Populare și în al doilea rînd duce în derizoriu și ridicol noua formațiune prin asocierea cu un grup de descreierați veseli (PNL) și  învinși ridicoli (restul).
  • 4 scrutine pe cont propriu (europarlamentare și prezidențiale în 2014, locale și parlamentare în 2016) care să creeze identitatea și brandul politic.
  • o organizație suplă și flexibilă pentru 2014, cu cîteva vîrfuri de lance (valori/teme și lideri/candidați) care să suplinească prin agresivitate, concentrare, curaj, inteligență și precizie lipsa structurilor.
  • preluarea resurselor umane, financiare și logistice de la PNL și PDL, treptat și atît cît e posibil. Aceasta nu exclude deschiderea Mișcării Populare către societatea civilă, însă e absurd să te înscrii la Campionatul European cu echipa de pitici inimoși și debutanți de la Clubul Micilor Pasionați de Modelism, Electronică și Filozofie.

Dincolo de oameni, importante sînt valorile și liderii în jurul cărora se organizează partidul. Dacă setul de valori, ierarhia, sistemul de recompense și sancțiuni și obiectivele politice imediate sînt clare și recunoscute de toată lumea, structura poate funcționa ca unsă indiferent de cîți pedeliști, peneliști sau debutanți politici ar fi în partid.

În 2014 nu sînt alegeri parlamentare și locale, deci partidul își poate permite să fie ultracentralizat, să funcționeze coerent și eficient, să aibă reacții rapide, deciziile să se ia repede și responsabilitățile să fie clare. Cînd structurile se umflă, cînd se apropie localele și parlamentarele, atunci se poate discuta despre descentralizare și despre o altfel de organizare a partidului.

La alegerile europarlamentare și prezidențiale ai nevoie de puțini candidați (unul singur la prezidențiale, 31 la europarlamentare, dintre care doar 3-6 cu șanse), reacții rapide, teme puține și de forță, cîteva figuri centrale care să reprezinte partidul la nivel de imagine. Partidul Mișcarea Populară are noroc că în 2014 nu are nevoie de cîteva mii de candidați în toată țara, la primării, consilii locale sau județene și cîteva sute la parlamentare.

Europarlamentarele nu sînt o motivație pentru liderii locali ai partidelor care se bazează pe mobilizarea votanților de către structurile locale (PSD, PNL, PDL) și, astfel,  un partid cu personalități cu notorietate și capacitate de convingere are șanse să obțină un scor nesperat de bun, care să fie un boost pentru organizarea viitoare a partidului. Atenție, am zis personalități cu notorietate și capacitate de convingere, nu doar nume sonore.

Poate pentru mulți nu se vede foarte clar, însă situațiunea e următoarea: Calul Alb (Mișcarea Populară) trebuie să elimine Pionul Negru (PDL) și să blocheze Nebunul Negru (PNL). Ideal e ca la prima mutare Calul Alb să ia Pionul Negru iar la următoarea să aibă de ales între a da șah la Rege și a lua Nebunul Negru. Dar mergem prea departe.

* vă rog eu frumos, pe mine nu mă băgați la dezamăgiri intelectual-rafinate, deși n-am votat în 9 decembrie – eu am pariat încă din 22 iunie 2012 pe desființarea PDL și am ceva experiență la pariuri cîștigate. Nu e vorba de orgolii, ambîțuri sau chestii de genul ăsta. PDL, ca istorie, brand, cultură organizațională, grup de pediști centrali, era o piatră de moară și o impostură inacceptabilă pe partea dreaptă a scenei politice, care pe termen mediu și lung făcea mai mult rău. Chiar dacă o bună parte dintre oamenii din PDL se vor regăsi în noua construcție a lui Băsescu – și ar fi păcat să fie lăsați să se scufunde împreună cu Blaga et comp – important e să se scufunde brandul, istoria și toată mitologia pedistă cu care Blaga și cei din jurul lui au controlat partidul și cu care au cîștigat atîtea bătălii în partid.

PS. Dacă la europarlamentare vom avea o prezență de 30% (cam asta e media la europarlamentare) și Mișcarea Populară obține 15%, asta înseamnă 4,5% din alegătorii cu drept de vot. Adică în jur de 800 de mii de voturi, La parlamentare, USL a avut 24% din alegătorii cu drept de vot iar ARD a avut în jur de 6% (1,2 milioane de voturi – cel mai slab rezultat al dreptei în perioada postdecembristă). La prezidențiale e cu totul altă discuție – acolo contează enorm numele candidatului. Barbu Mateescu zice că Mișcarea Populară poate cîștiga prezidențialele (poate dezvoltă subiectul într-un articol). Eu o să zic că poate abia cînd voi vedea numele candidatului. Deocamdată, nu-mi vine în cap vreun nume de personalitate care ar putea cîștiga alegerile din partea ”dreptei”. Personalitate în viață, care să aibă dreptul să candideze și să vrea. Coposu e mort, Băsescu nu mai are dreptul, Isărescu nu vrea. Dacă e sigur că Coposu nu învie și Băsescu nu primește dreptul de a candida pentru al treilea mandat, Isărescu s-ar putea însă răzgîndi. Uite, mi-a venit o idee. Antonescu candidează din partea USL pentru funcția de președinte puternic (nu prea mai sînt șanse să se modifice Constituția înainte de alegerile prezidențiale), PSD face noncombat, Isărescu candidează din partea Mișcării Populare și apoi joacă decorativ (am mai scris pe tema asta – o posibilă înțelegere în trei, Băsescu-PSD-Isărescu, mediată internațional, în care Isărescu să ajungă Președinte și să joace decorativ, promițînd să desemneze premierul prenegociat cu Băsescu și PSD – să avem un sistem parlamentar de facto). Ce ar cîștiga PSD? Ar cîștiga modificarea Constituției (cu votul PNL-ului – poate chiar cu referendum în primul tur al prezidențialelor) fără ca Antonescu să ajungă Președinte. Și ar avea ceea ce-și dorește, Președinte-decorativ, chiar dacă doar de facto (așa cum ar vrea Isărescu). Și ar mai cîștiga slăbirea PNL-ului. Slăbire de care ar beneficia și Băsescu și Mișcarea Populară.

Anunțuri