Vorbeam ieri despre viitoarea încercare a PNL-ului de a ocupa partea dreaptă a scenei politice. Și cum poate face PNL cel mai bine asta?

  1. Varianta ”Președinte puternic – Constituția veche”: Antonescu, ajuns președinte, forțează în 2016 o majoritate anti-PSD, condusă, evident, de el și de PNL.
  2. Varianta ”Președinte cu atribuții reduse – Constituția nouă”: Antonescu, ajuns președinte, forțează o alianță anti-PSD înregistrată la tribunal între PNL și celelalte ”partide de dreapta” (PDL, FC, PNȚcd, NR) și în 2016, dacă această alianță are mai multe mandate decît PSD, va da premierul (conform ”Constituției Antonescu”, amendamentul Chiuariu, ”Președintele desemnează premier de la partidul sau alianța cu cel mai mare număr de mandate). Din decembrie 2014, cînd își începe mandatul prezidențial, și pînă în septembrie 2016 Antonescu are timp suficient să forțeze ”unitatea forțelor de dreapta”.

Dacă Antonescu ajunge președinte, PNL, ca partid prezidențial, devine principalul partid românesc și centrul de forță în jurul căruia se va uni ”dreapta”. În Alianța DA, PNL era partidul cel mai mare, cu cel mai mare număr de parlamentari (nu mai țin minte care a fost raportul PNL-PD, dar cred că a fost 1,5 la 1 sau 1,7 la 1) și partidul care a dat premierul. PD, în schimb, a dat președintele și a devenit cel mai mare partid pentru următorii 7 ani.

Ajuns în poziția de președinte, cu toată simbolistica autorității, popularitatea lui Antonescu va crește, transformîndu-l în cel mai puternic și important politician român, chiar și în condițiile în care ar fi un președinte cu atribuții reduse (deși șansele ca alegerile prezidențiale să se țină după noua Constituție sînt minime). Cu Antonescu la Cotroceni și PSD principal partid de guvernare în perioadă de criză economică ”dreapta unită” sub sceptrul lui Antonescu are toate șansele să aibă mai multe mandate de parlamentar decît PSD și să dea premierul începînd cu 2016. Nici nu e nevoie ca partidele respective să fuzioneze într-un nou partid, chiar și după Constituția nouă, poate da premierul și din postura de alianță.

Ca să fac un banc care nu e banc ci strategie pusă pe hîrtie (sînt convins), speranța dreptei unite e Antonescu-președinte.

Veți spune că Antonescu și Ponta sînt mafioți useliști și se iubesc între ei și se ceartă doar de ochii lumii șamd. Și chiar dacă ar fi așa, tentația pentru Antonescu e prea mare și suspiciunea pesediștilor asemenea. ”Dar dacă…” Cam așa încep gîndurile, visurile și coșmarurile lui Antonescu și ale pesediștilor.

Ponta si Antonescu sînt în situația unor pușcăriași evadați care acum intră în camera gardianului. Care dintre cei doi are șanse mai mari să ia pistolul? Și după ce îl ia, ce va face cu el? Dacă îl îndreaptă spre celălalt? Da, se înțeleg bine de ceva timp, au evadat împreună, chiar dacă pe timpuri și-au mai spart capetele reciproc… Dar sînt pușcăriași. Pot avea ei încredere unul în celălalt?

PS. PDL e fanul numărul 1 al lui Antonescu la prezidențiale.

Anunțuri