Am o întrebare pentru constituționaliști, juriști și alte capete luminate:

Dacă în martie 2004 Iliescu voia să-l revoce pe Adrian Năstase, putea? Conform Constituției din 1991, cea după care fusese ales Iliescu în 2000, putea. După Constituția din 2003, cea în vigoare, nu putea.

În ultimul an din mandatul prezidențial 2000-2004 al lui Ion Iliescu, președintele a funcționat, cu excepția duratei (iar acest lucru e specificat clar în Constituție) după Constituția din 1991 sau după cea din 2003? Este posibil ca în același timp să avem instituții care funcționează după o Constituție și instituții care funcționează după altă Constituție?

Se extinde prevederea privind durata mandatului și asupra atribuțiilor? Constituția actuală  a intrat în vigoare în octombrie 2003 iar prevederea privind durata mandatului prezidențial a intrat în vigoare o dată cu mandatul prezidențial următor, cel cîștigat de Traian Băsescu. Constituția din 2003 nu a prelungit mandatul lui Iliescu cu încă un an, dar a operat asupra atribuțiilor prezidențiale? Ce atribuții prezidențiale avea președintele în perioada octombrie 2003-decembrie 2004? Atribuțiile prevăzute de Constituția din 1991 sau de cea din 2003?

Pot fi modificate atribuțiile prezidențiale în timpul mandatului prin voință populară? Sau orice modificare a atribuțiilor operează cu mandatul următor? Eu zic că da, pot fi modificate atribuțiile prezidențiale în timpul mandatului. Oamenii au votat într-adevăr pentru un președinte cu anumite atribuții, însă tot ei s-au răzgîndit și i le-au redus sau extins.

Nu știu sigur, de aceea și întreb, însă eu cred că președintele ales în 2014, chiar dacă este ales după actuala Constituție, va avea atribuțiile decise prin noua Constituție (dacă aceasta va trece).

Dacă e așa, atunci singura strategie a Mișcării Populare e următoarea: un candidat care să facă campanie pe păstrarea atribuțiilor prezidențiale și care să ceară alegătorilor să voteze NU la referendumul pentru Constituție. La prag de 30% boicotul nu-și are rostul, e dificil de realizat atunci cînd referendumul e concomitent cu alegerile prezidențiale și poate chiar scădea scorul candidatului care susține boicotul. Candidatul nu le poate spune oamenilor să stea acasă, trebuie să-i cheme la vot și să le explice unde să voteze, unde să nu voteze șamd.

E și un risc aici: dacă referendumul pentru Constituție nu trece și Antonescu cîștigă prezidențialele și devine președinte puternic? În primul tur al prezidențialelor, dacă USL rămîne unit, Antonescu poate avea în jur de 40% din voturi. El, chiar dacă nu-i convine, trebuie să facă campanie pentru noua Constituție. Dacă Constituția nu trece în primul tur al prezidențialelor, pesediștii nu-l vor mai susține în al doilea tur. Astfel, USL și Antonescu vor susține noua Constituție și vor promova toate prevederile cu valoare electorală ale acesteia. Ceilalți candidați trebuie să se opună noii Constituții, fără să ceară boicotul. Dacă noua Constituție trece, este posibilă demobilizarea susținărilor contracandidatului lui Antonescu. Fiindcă acesta, atunci cînd promovează votul împotriva modificărilor constituționale va trebui, cu tușe groase și exagerări, să scoată în evidență slăbirea președintelui după noua Constituție. Va folosi expresii gen președinte-decorativ, președinte-de-paie, paiață etc. Apoi, după ce Constituția a trecut, ce va face? Își va chema susținătorii să voteze un președinte-de-paie?

Nici lui Antonescu nu-i va fi ușor, și aici e o breșă de exploatat: el va trebui să facă campanie și să ceară ca oamenii să-l voteze ca președinte-de-paie. ”Votați Păpușelul!” Va fi o contradicție între temele de campanie, tonul isteric de dictator sud-american și promovarea modelului de președinte-decorativ. E ca și cum Charles Bronson s-ar bate pentru rolurile lui Audrey Hepburn. E o incosistență. Bine, echipa de campanie a lui Antonescu, compusă dintr-un agent Mossad, un pilot pe F16, un milionar și un consilier al lui Reagan, va încerca să adapteze mesajul, dar va fi foarte greu. O soluție ar mai fi să iasă mai mult PSD în față în primul tur și să facă campanie pentru Constituție, urmînd ca în al doilea tur să tragă și Antonescu. Și cred că asta va fi tactica, avînd în vedere că oricum Antonescu are asigurată intrarea în turul 2.

PDL, ce va mai rămîne din el (wink, wink) va fi interesat de păstrarea actualei Constituții, sperînd că Antonescu, atunci cînd se va vedea președinte puternic, va uni ”dreapta” în jurul lui și va invita PDL alături de PNL. UDMR va vota în funcție de interesele sale (regionalizare, autonomie etc). Gruparea MRU+PNL aripa Chiliman nu-l vrea pe Antonescu președinte, deci va vota împotriva Constituției, sperînd ca aceasta să nu treacă și PSD să-și boicoteze propriul candidat în turul 2.

Dacă se decide ca referendumul pentru Constituție să aibă loc concomitent cu prezidențialele, în turul I al prezidențialelor din 2014 vom avea cea mai dură bătălie politică postdecembristă, comparabilă doar cu turul II al prezidențialelor din 2009 și cu referendumul de demitere din 2012. Iar boicotul iese din calcul. Asta înseamnă că ”dreapta” va trebui să-și găsească și suport popular. Da, a mers cu boicotul în 2012, a fost o excepție, dar poate ne ocupăm puțin și de cîștigarea sprijinului popular (mă rog, e mai greu atunci cînd premisele, false, de la care pornești sînt: 1) poporul e prost 2) noi sîntem deștepți).

Boicotul va ieși o bună bucată de timp din vocabularul politic românesc. S-a boicotat o dată, nu se va mai întîmpla. Pentru 2014, partidele de dreapta…de fapt, vorbesc prostii… Revin: pentru 2014, Mișcarea Populară va trebuie să lupte pe viață și pe moarte pentru cîștigarea sprijinului popular. Va trebui să ia cît mai multe voturi la europarlamentare, să intre în turul 2 al prezidențialelor și să îndemne poporul să voteze NU la referendumul pentru Constituție. De data asta nu ne mai putem ascunde. Va trebui să luptăm pe voturi.

Acestea fiind zise, alegerea candidatului prezidențial al Mișcării Populare nu e importantă, e decisivă.

Părerea mea e că aici trebuie să se concentreze energiile:

  1. Argumente împotriva noii Constituții
  2. Structurarea unui partid puternic
  3. Alegerea unui candidat prezidențial care să schimbe echilibrul de forțe
  4. Multă iubire de popor. Enormă. De dimineața pînă seara, politicienii Mișcării Populare să nu viseze altceva decît popor. La prima oră fiecare dintre ei să stea în baie în fața oglinzii și să zică de 50 de ori: ”Poporul e deștept. Poporul are votul. Eu vreau votul de la popor. Iubesc poporul. Eu sînt un bou. Nu merit poporul. Trăiască poporul.” Abia după ce a zis asta trece  la pipi, duș, spălat pe dinți etc.

PS. Toată lumea a rămas blocată în boicot. Dacă boicot nu e, nimic nu e. De data asta va trebui să-i batem la vot, să fim mai mulți.

UPDATE.

Există riscul, pentru PSD, ca referendumul pentru Constituție, ținut cu prag de 30%, concomitent cu primul tur al prezidențialelor, să nu fie validat?

Nu.

Există însă un alt risc.

Pentru ca referendumul constituțional să fie susținut concomitent cu primul tur al alegerilor prezidențiale, proiectul de revizuire trebuie votat cel devreme cu o lună înainte. Așa zice Constituția.

Și aici e marea teamă a PSD.

Dacă proiectul nu trece? Dacă peneliștii una zic, alta fac?

Dar dacă proiectul nu trece de CCR?

Chestiile astea nu se pot ști de acum, se pot ști doar atunci, cu o lună înainte de alegeri, la debutul campaniei electorale. PSD nu mai are timp să-și pună candidat, ceea ce înseamnă că va rămîne cu Antonescu, președinte cu atribuțiile lui Băsescu. Cu alte cuvinte, ”Nu de boicot mi-e frică, cît de PNL și CCR.”

Anunțuri