Înțeleg să-mi dau datele personale celui cu care semnez un contract care presupune obligații viitoare din partea mea. E normal să vrea să știe omul cum mă cheamă, unde stau, ce CNP am, ca să știe cui îi cere plata lunară și pe cine să caute în caz că nu îmi mai plătesc serviciile primite. Contractele nu se pot semna între părți care nu se pot identifica. Nu e normal însă ca de fiecare dată cînd cumpăr ceva să mă legitimez. Numele și datele mele personale nu sînt relevante pentru vînzător. Sebastian Ghiță, prin propunerea de a obliga cumpărătorii de cartele telefonice preplătite să se legitimeze, transformă vînzătorii în polițiști sau agenți ai serviciilor de informații. Mîine poimîine vom fi obligați să ne legitimăm și cînd cumpărăm televizoare, fiindcă emisiunile de televiziune ne pot învăța la rele, inclusiv violența și terorismul, cînd cumpărăm aparatură IT (poți învăța să faci bombe pe net), aparate de fotografiat (cu ele poți fotografia viitoare ținte ale atentatelor teroriste), pantofi de sport (cu ei alergi de la locul atentatului) șamd.

Nu înțeleg de ce aș da datele mele personale cuiva care nu are nevoie de ele. Doar pentru că guvernului i-ar fi utile și le-ar putea cere la un moment dat? Fiindcă sînt un potențial terorist? Și, în calitatea mea de potențial terorist, ce informații trebuie să mai dau guvernului? Ce obligații mai am?

PS. Încet, încet se schimbă rolurile, nu? După ce ani de zile ai susținut creșterea puterii statului, a instituțiilor de anchetă și de forță, va fi greu s-o dai la întors. Oricum, obligația de a te legitima atunci cînd cumperi ceva e bună și ca măsură anticorupție, atunci cînd, în calitate de potențial corupt sau mafiot, vei fi obligat să-ți justifici bunurile deținute. Fiindcă, nu-i așa, toți sîntem vinovați pînă la proba contrarie.

Anunțuri