Cu ce se diferențiază Partidul Mișcarea Populară de celelalte partide de la noi? Este partidul lui Traian Băsescu. Este singurul partid al lui Traian Băsescu. Toți cei care au pus pe picioare Fundația Mișcarea Populară și Partidul Mișcarea Populară sînt apropiați ai lui Băsescu. După ce va pleca de la Cotroceni, Traian Băsescu va intra în Fundația Mișcarea Populară, posibil și în partid.

Partidul Mișcarea Populară s-a născut ca reacție la trădarea lui Băsescu de către PDL. Întotdeauna PDL a avut o puternică componentă antibăsistă, ținută la respect ani de zile de nevoia partidului de locomotivă electorală. Cînd Băsescu nu a mai putut candida și trage partidul după el, pedeliștii au început rebeliunea. În aprilie 2012 au trîntit guvernul MRU, în iunie 2012 l-au scos în înjurături pe Boc de la conducerea PDL, în iulie 2012 și decembrie 2012 au mers pe blat cu USL-ul. În martie 2013, la convenția partidului, băsiștii au încercat să recîștige partidul. Chiar și în condițiile în care desemnarea delegaților s-a făcut pe criteriul susținerii față de Blaga, suporterii lui Băsescu au luat aproape 50% din voturile delegaților. Însă au pierdut. În aceeași seară, Traian Băsescu spunea ”Adio PDL!” iar Cristian Diaconescu anunța înființarea Fundației Mișcarea Populară. În condițiile în care PDL a trădat și a ales să se transforme într-o filială săracă a PNL-ului, era nevoie de un vehicul politic care să continue ce a început Băsescu în 2000 la nivelul Bucureștiului și în 2004 la nivelul întregii țări.

PMP e un partid altfel în măsura în care e singurul partid care se revendică politic de la Băsescu și care vrea să continue ce a început Băsescu. Nu știu ce va face Băsescu după decembrie 2014, dacă va reveni în politica românească sau va ocupa o funcție la nivel european. Însă ceea ce a început în 2000 la București și în 2004 la nivelul întregii țări trebuie să continue iar oamenii pe care el i-a adus, promovat sau doar încurajat în politică trebuie să se organizeze într-o structură politică.

Să nu înțelegem greșit. Aici nu e vorba de un om. Așa cum, păstrînd proporțiile, reaganismul nu e despre un om. E vorba de o atitudine și un mod de a face politică: ofensiv, curajos, fără lamentări, elitisme și timidități. Nu știu dacă Băsescu  a început politica la firul ierbii, însă de multe ori a făcut-o la firul ierbii, ba chiar în noroi cu cizmele de cauciuc.

Să nu ne îmbătăm cu apă rece. Inamicii așteaptă de la Mișcarea Populară să fie un partid altfel, care să nu-i calce pe ceilalți pe bombeu (mai ales pedeliștii vor asta), care să se strecoare ținîndu-se de ziduri, să meargă cu capul în pămînt, să-și ceară scuze din cinci în cinci minute că există și să-și consume timpul și energiile în justificări, veșnic în defensivă. Suporterii, însă, așteaptă să fie continuatorul lui Băsescu și să-și respecte numele, că nu degeaba îi zice Mișcarea Populară, să se miște, chiar și ca un elefant în sufragerie, să fie viu și popular, să taie nodul gordian, nu să-l discute la nesfîrșit sau să-i dea cu parfum, să-l gîdile sau să-l ascundă sub preș. Dacă Mișcarea Populară se revendică de la Băsescu, atunci mă aștept să fie un partid agresiv, cu inițiativă, energic, dintr-o bucată, care să-și ia cizmele de cauciuc și să iasă din ședință. Și un partid căruia să nu-i fie frică de popor. Poporul nu mușcă,  nu ia vopseaua, nici nu strică apretul la domn.

Anunțuri