Dacă răul coabitării a fost făcut prin desemnarea procurorilor șefi, așa cum susțin ”justițiarii”, atunci efectele coabitării nu mai pot fi anulate decît prin revocarea procurorilor șefi. Astfel, nu putem susține că Băsescu ”s-a dat pe brazdă, nu mai coabitează”. Principiala acuzație în ceea ce privește coabitarea a țintit numirea procurorilor șefi, nu declarațiile publice ale lui Băsescu. Dacă admitem că sensul coabitării este ”negocierea, desemnarea și numirea procurorilor șefi”, atunci două interviuri și trei declarații ale lui Băsescu nu schimbă cu nimic situația. Procurorii șefi sînt la locul lor, la fel de corupți și de incompetenți și de mafioți ca în 2 aprilie, 3 aprilie, 7 mai, 20 iunie, 4 iulie sau 21 iulie.

Dacă procurorii desemnați de Ponta și numiți de Băsescu au dovedit că sînt independenți și competenți, atunci ”justițiarii” ar trebui să-și muște limba și să-și dea două peste ceafă.

Dacă sfîrșitul coabitării înseamnă schimbarea orientării procurorilor la ordinul lui Băsescu, atunci cei care aplaudă acest lucru nu dau doi bani pe independența justiției. Să înțelegem că acum cîteva luni procurorii primeau ordine politice într-un anumit sens, neplăcut ”justițiarilor” iar acum primesc ordine politice într-un alt sens, plăcut ”justițiarilor”?

Sînt urmărirea penală a Voiculeștilor și intacților și trimiterea în judecată a lui Dragnea dovezi de independență a justiției? Dacă da, atunci aceste dovezi sînt date de justiție sub procurorii șefi desemnați de Ponta și numiți de Băsescu, în așa-zisul troc politic pe justiție al celor doi coabitaci. În aceste condiții, în care procurorii numiți de Băsescu au dovedit că sînt indepndenți, ”justițiarii” ar trebui să-și ceară scuze lui Băsescu și publicului pentru acuzațiile pripite, nefondate și isterice de acum cîteva luni (aia cu isteria e by default, nu se poate face nimic acolo).

Dacă desemnarea și numirea procurorilor șefi a fost o dovadă de încălcare a indepndenței justiției, atunci ceea ce se întîmplă astăzi cu Voiculescu și Dragnea sînt efecte ale încălcării independenței justiției și ”justițiarii” ar trebui să ia atitudine viguroasă și să denunțe vehement utilizarea justiției în scopuri politice.

Sîntem în 30 iulie și din 20 iunie sau 17 mai și la vîrful parchetelor nu s-a schimbat nimic, procurorii numiți de Băsescu sînt aceiași. Tiberiu Nițu e șeful Parchetului General, Laura Codruța Kovesi, cea incompetentă și complice cu mafioții, este procurorul șef al DNA, la fel ca și acum o lună sau două luni.

Dacă ”justițiarii” au principii, din două una:

  • ori procurorii acționează la ordinul politicului și atunci ”justițiarii” trebuie să iasă public și să denunțe acest lucru, indiferent cine ar fi victimele justiției politice (Voiculescu, Dragnea etc)
  • ori procurorii acționează independent și atunci ”justițiarii” trebuie să iasă public, să-și toarne cenușă în cap și să ceară scuze lui Băsescu și publicului

Dacă NUP-ul în cazul plagiatului lui Ponta și SUP-ul în cazul gloanțelor lui Năstase (despre care a scris Miron Damian un articol ascuns sub preș de ”lumea bună”) sînt dovezi ale încălecării justiției de către politic, atunci dosarul ”Șantajul” și trimiterea în judecată a lui Dragnea ce sînt?

Anunțuri