Segmentul de analiză politică săptămînală a celor trei partide importante de pe scena politică românească, Partidul Social Democrat, Partidul Național Liberal și Partidul Mișcarea Populară, va demara peste două-trei săptămîni, cel mai probabil, cînd vom avea resursele necesare (umane, de timp, financiare)  unei asemenea întreprinderi, avînd în vedere că, dincolo de analiza propriu zisă, e nevoie de documentare, monitorizare și selectare zilnic, de dimineața pînă seara, a tuturor știrilor, acțiunilor și a tot ce înseamnă comunicare din partea celor trei partide.

Pînă atunci, însă, o să spunem cîteva cuvinte despre fiecare partid:

PARTIDUL SOCIAL DEMOCRAT – absolut toți procurorii șefi, fără excepție, de la Kovesi și Nițu pînă la adjuncți, au fost nominalizați și desemnați de Victor Ponta, premier și președinte al PSD. În același timp, ministerul justiției aparține PSD și este condus de un apropiat al lui Victor Ponta. Cel mai important serviciu de informații intern, SRI-ul, este condus de un fost senator PSD, care este și naș de cununie al lui Victor Ponta. PSD este partid de guvernare, are premierul și va fi partid de guvernare încă trei ani și jumătate, pînă la sfîrșitul lui 2016 (nu este posibilă nicio majoritate parlamentară fără PSD). Astfel  uselismul revoluționar antibăsist și luptător pe metereze împotriva statului polițienesc nu mai este un discurs viabil pentru PSD. Nici discursul antieuropean și antioccidental nu  mai merge din partea PSD atîta timp cît Ponta se luptă din răsputeri pentru a redeveni frecventabil pentru lumea occidentală și, ca premier, este dependent de bani europeani și de acorduri cu FMI. Condus de tinerei șmecherași și iubitori de lux, cu personaje ca Ponta, Șova, Ghiță în prim plan, fiind la guvernare și avînd și funcția de premier, cu UE și FMI-ul în coastă, PSD-ul nu mai poate recurge nici la discursul populist asistențialist de tip Iliescu. PSD are nevoie de un alt discurs, orientat către un alt tip de electorat. Autoritate, responsabilitate, dezvoltare, europenism, cam pe aici trebuie să joace PSD. Nici structurile din teritoriu, conduse de baroni, nu garantează victoria electorală, atîta timp cît s-ar putea să fie lovite serios de justiție, pretențiile UE și FMI, și relativa responsabilitate și austeritate.

PARTIDUL NAȚIONAL LIBERAL – moștenitorul de drept al național-ceaușismului, peremismului, peunerismului, vechiului PSD și, mai ales, al uselismului. Niciodată ”Prin noi înșine” nu a fost mai de folos și mai potrivit. PNL poate rămîne pe metereze împotriva băsismului, justiției, ”statului polițienesc”, ingerințelor străine în treburile interne, împotriva multinaționalelor care sufocă antreprenorul, micul producător și salariatul român și care sînt reprezentate de Uniunea Europeană și politicienii occidentali, plătiți să distrugă orice formă de apărare a României împotriva marilor corporații. PNL poate duce mai departe flamura uselismului împotriva dușmanilor comuni, statul polițienesc, PMP și PSD, Băsescu și Ponta plus Uniunea Europeană. PNL poate profita de toată nemulțumirea și frustrarea împotriva guvernării, a lui Băsescu și a Înaltei Porți. PNL moștenește însă peremismul cu toate avantajele și limitările sale. Astfel, va deveni nefrecventabil pentru Occident, nu va putea trece niciodată de un anumit plafon electoral (frustrarea combinată cu vehemența sînt totuși manifestări marginale) și va avea un spațiu de manevră extrem de limitat în ceea ce privește alianțele.

PARTIDUL MIȘCAREA POPULARĂ – moștenitorul de drept al băsismului. Încă nu a intrat în jocul politic mare. Momentan, principalul său inamic e PDL, partid pe care trebuie să-l elimine de pe scena politică. Are două mari teme la dispoziție: proiectul național şi unirea României cu Moldova dintre Prut şi Nistru în și cu ajutorul Uniunii Europene şi continuarea proiectului lui Băsescu după ce PDL şi sateliţii săi l-au trădat și l-au abandonat. ”Dreapta” și ”unificarea dreptei” sînt teme pe care trebuie să le evite pe cît posibil. În cel mai bun caz sînt irelevante, în cel mai rău caz sînt păguboase. Tema Băsescu și tema unirii cu Moldova nu sînt însă suficiente. Sînt utile în rural, în Moldova dintre Carpați și Prut și la vîrstnici, sînt utile pentru recuperarea electoratului lui Băsescu (un electorat cu șapte cifre, deci nu de neglijat). Însă Mișcarea Populară trebuie să profite de frustrările populației active, urbane, cu venituri și educație peste medie, acelei părți a populației care nu e antibăsistă de profesie și care nu cade în capcana autohtonismului penelist. Niște fețe din afara PDL, care să reprezinte acest electorat ar fi extrem de binevenite la vîrful PMP, cu condiția să nu fie doar ținute în vitrină. Trebuie spus că nici Tomac nu e asociat cu PDL. Chiar dacă a fost membru și parlamentar al acestui partid, nu a făcut parte din conducerea centrală a PDL și nu a fost vizibil ca pedelist. PMP trebuie să renunțe complet la discursul meritocratist, anti-asistențialist și arogant. Trăim într-o țară cu vot universal și un pic de căldură și empatie nu strică nimănui, cu atît mai puțin unui politician. Discursul înțepat și acru la adresa sărăcimii și prostimii cărpănoase, hămesite, urît mirositoare și leneșe care deranjează domnii de la muncă și concentrare pentru țărișoară nu e cel mai inteligent discurs. Chiar dacă e apanajul unor cetățeni care se consideră exagerat, teribil chiar, de inteligenți. Nu zic că Mișcarea Populară a avut un astfel de discurs pînă acum, dar e partidul cel mai supus riscului de a ajunge la un astfel de discurs, din cauza celor două mituri pe care le-a moștenit și de care trebuie să scape: ”dreapta” și intelectualii.

La o primă vedere, lucrurile stau așa în ceea ce privește cele trei partide:

PSD – Costumele capabile – șmecherașii amorali, competenți și responsabili

PNL – Prietenii poporului – autohtoniștii vehemenți și revoluționari

PMP – Mînecile suflecate – băsiștii unioniști, empatici și voluntari

Anunțuri