Etichete

, ,

Aurul nu se culege. Se extrage. Nu există sub pămînt sub formă de lingouri, Extracția aurului se face prin excavare și separare. Aceste două procese sînt inevitabile. Se excavează milioane de tone de rocă apoi se separă aurul de rocă. În general, concentrația de aur (e și cazul zăcămîntului de la Roșia Montană) e mică, trebuie să excavezi tone de rocă pentru grame de aur. Cu alte cuvinte:

Exploatarea implică costuri, experiență în domeniu, competență de business și tehnologie

Dacă ai un zăcămînt de aur care valorează zece miliarde de euro nu înseamnă că ești mai bogat cu zece miliarde de euro. Ești mai bogat cu zece miliarde de euro minus costurile exploatării. Dacă costurile sînt de șapte miliarde de euro ești mai bogat cu trei miliarde, dacă costurile sînt de 12 miliarde de euro ești mai sărac cu două miliarde.

Costurile pot fi de 87% din valoarea resursei exploatate, pot fi de 93% sau, un caz frecvent cînd e vorba de exploatările realizate de statul român, pot depăși valoarea resursei exploatate (la huilă se ajunsese la 200%, dacă mai țin minte – la huilă în valoare de 1000 de dolari costurile extragerii erau de 2000 de dolari). Mai nou, mineritul de stat a devenit un far luminos, lumea a uitat mineriadele din 1990, 1991 și 1999. Cine crede că statul român ar cîștiga 100% din exploatare dacă ar exploata el, și nu 6%, cît cîștigă din redevență, nu știe diferența dintre cifră de afaceri și profit. Să ia statul tot aurul! zic progresiștii dacomani și ecologiștii protocroniști. Dar ce afacere ai făcut dacă te costă 1,2 miliarde de euro să extragi aur de 1 miliard de euro?

Și de unde vor veni banii de investiții în extragerea aurului de la Roșia Montană? Cu ce bani va realiza statul aceste investiții și de unde îi va lua? Presupun că cei care vor ca statul român să fie cel care extrage aurul de la Roșia Montană au și soluții privind sursele pentru banii de investiții.

Ce experiență are statul român în exploatarea aurului și cît de bine se pricepe la business statul român?

Pe de o parte ne opunem exploatării fiindcă statul român cel corupt va face ca cei 6% din redevență (una dintre cele mai mari din lume) și cei 25% din dividende (partea statului în business) să ajungă în buzunarele politicienilor corupți, pe de altă parte vrem ca exploatarea să fie o afacere exclusiv a statului. Exact asta ne mai trebuia acum: o companie națională a aurului. Astfel, pe mîna statului și politicienilor corupți nu vor ajunge doar cei 6% din redevență și cei 25% din dividende ci și toate investițiile și achizițiile. Costurile vor exploda și vor ajunge la 200% din valoarea aurului exploatat. Vor crește costurile salariale (statul e foarte generos cu angajații săi, mai ales cei din companiile naționale –  astfel, vom vorbi iar de salariile nesimțite ale directorilor de companii naționale și de salariul femeii de serviciu de la Compania Națională Dacii Carpatini Roșia Montană, de trei ori mai mare decît salariul unui profesor). Compania va fi plină de căpușe ale politicienilor și ale funcționarilor statului. Aceste căpușe vor ridica costurile de achiziții și vor transforma exploatarea de la Roșia Montană într-o mare gaură neagră a bugetului național, așa cum s-a întîmplat de-a lungul timpului cu toate companiile de stat, mai ales cele din minerit. De ce ar plăti contribuabilii 10 miliarde pentru a extrage aur care valorează 7 miliarde numai hipsterii protocroniști ne pot explica.

În situația actuală statul cîștigă 6% redevență din valoarea aurului extras indiferent de costurile RMGC. Poate că celor de la RMGC le merg prost afacerile și le cresc cheltuielile peste venituri însă statul român tot ia redevența de 6%. Cu investiții zero. Dacă exploatarea aurului ar fi fost făcută de stat, printr-o companie națională, orice pierderi ar fi fost acoperite din bugetul național. Dacă cheltuielile ajungeau la 120% din venituri (și nu era greu – prin incompetență și căpușare statul poate ajunge lejer și la pierderi de 100% pe an) toate aceste cheltuieli erau plătite din banii contribuabililor. Așa, ele pot ajunge și la 150%, sînt plătite de exploatatorii străini, pînă cînd RMGC intră în faliment. În tot acest timp, statul își ia redevența de 6%.

Articolul l-am scris vineri, între timp proiectul Roșia Montană a picat. Sînt convins că toți aceia care s-au opus exploatării aurului la Roșia Montană au soluții pentru oamenii de acolo și pentru bugetul național.

Aștept să văd proiectul de turism pentru Roșia Montană, făcut de oengeuri și oamenii din piață, cu obiective turistice, infrastructură, locuri de cazare, locuri de distracție, venituri preconizate și realizate din turism. Aștept să văd cîte locuri de muncă pentru oamenii din Roșia Montană vor crea oengeurile și protestatarii din piață și care va fi impactul asupra nivelului de trai. Aștept să văd care sînt sursele de finanțare pentru buget care să înlocuiască banii care ar fi venit la buget din exploatarea de la Roșia Montană. Aștept să văd care sînt sursele de finanțare pentru despăgubirile ce vor fi plătite RMGC-ului. Societatea civilă a arătat că poate fi activă. Oamenii frumoși și deștepți și cool au ieșit în stradă. Sînt convins că toți acești oameni frumoși, deștepți și cool au soluțiile alternative pentru Roșia Montană și pentru buget.

Anunțuri