Ponta a arătat că este incapabil să ia decizii și să-și asume responsabilități. Am văzut zilele acestea un personaj confuz, speriat, derutat. Pentru un candidat la președinție este catastrofal. De cînd a preluat puterea în PSD și mai ales decît a devenit premier Ponta a fost protejat de jurnaliști, lideri de opinie, societatea civilă, colegi de partid și adversari. Dacă le-a avut vreodată, și-a pierdut orice instinct și reflex în această perioadă. S-a decălit, deși mai degrabă cred că nu s-a călit deloc. L-au plimbat cu căruciorul pînă a uitat mersul pe jos. Iar percepția de paralitic, speriat, confuz și laș incapabil să ia decizii și să-și asume responsabilități este catastrofală pentru un lider politic și mai ales pentru un prezidențiabil. I s-ar fi iertat orice, scandaluri de corupție, scandaluri personale, furt, imoralitate, mîrlănie, obrăznicie, orice, mai puțin lipsa de bărbăție și curaj. Și nici aroganța nu se iartă cînd e vorba de popor, așa cum Năstase o știe pe pielea lui. Apropo, și Năstase a pățit același lucru în 2004: l-au corcofelit toți, de la media la lideri de opinie, de la intelectuali la occidentali, pînă și-a pierdut orice reflex și vigoare politică, iar asta i-a fost fatal la alegerile din 2004 și în următorii ani, cînd a fost incapabil să-și gestioneze înfrîngerea. Ponta este acum în aceeași situație. Și face și o eroare strategică vitală: încearcă să mulțumească pe toată lumea. Antonescu joacă bine acum, deși, pus și el în situația lui Ponta, în timpul interimatului prezidențial, s-a dovedit la fel de moale, incoerent și inconsistent.

Sîntem conduși de ce mai slabi și inconsistenți politicieni post-decembriști. Modul cum au gestionat cazul Roșia Montană este absolut catastrofal și arată cît de riscant este pentru un stat să fie condus de costumașe politice goale, inventate și umflate de televiziuni (vedeți ce se întîmplă și cu America lui Obama, cum se prăbușește în ridicol și irelevanță internațională și catastrofă internă).

Un lider puternic, capabil să-și asume poziții clare, fără ambiguități, pe teme relevante și controversate, să arate curaj și forță, să arate echilibru (care e antonimul lui  ”labilitate”? – prin echilibru nu înțeleg paralizat, inodor, incolor și inconsistent ca MRU sau Predoiu), i-ar putea învinge la prezidențiale pe Ponta și Antonescu. În momentul ăsta el nu există. Un astfel de lider apare în momentele importante, în momentele cheie. Ați văzut că acum, în problema Roșia Montană și ”maidanezii” toată floarea cea vestită a politicii, de la putere sau opoziție, s-a ascuns sub pat.

Ponta și Oprescu au făcut pași mari înapoi, Antonescu a încercat să recupereze, însă și el s-a bîlbîit și s-a împiedicat în teama de lua decizii și a-și asuma responsabilități. În rest, nu există nimeni care ar putea profita de erorile celor trei. Astfel, în acest moment, Ponta și Antonescu își păstrează șansele prezidențiale intacte. Ale lui Oprescu sînt aproape nule, deși niciodată nu au fost foarte ridicate. Alte nume de prezidențiabili nu există. Dacă ar exista, s-ar impune de la sine, nu ar trebui să ne scremem noi imaginația și să luăm la răsfoit cartea de telefon și coclaurile anonimilor.

Începînd cu 1 octombrie această rubrică va fi accesibilă doar membrilor Comunității Blogary (membrii Asociației Blogary, sponsori, donatori, autori, comentatori vechi).

Anunțuri