Etichete

, , , ,

Atunci cînd ești șantajat iei decizii de neînțeles pentru cei din jur, aparent iraționale. Șantajul poate fi o explicație a deciziilor aparent iraționale pe care le ia cineva la un moment dat. Astfel, putem afla cam de unde vine șantajul, în funcție de direcția deciziilor.

Informația privind traficul de influență și banii luați de Mircea Băsescu de la Bercea Mondialul a apărut prima oară în martie 2011, în Adevărul. Era vorba despre o sumă în două tranșe, 300 și 400 de mii de euro. Sursa informației era procurorul Iacobescu, cel care instrumenta cazul lui Bercea Mondialul. Acestuia i-a fost luat cazul după ce au apărut în presă informațiile privind implicarea lui Mircea Băsescu. Ulterior, procurorul Iacobescu a declarat public că nu există nicio implicare a lui Mircea Băsescu. În acest moment, cei de la Adevărul, simțindu-se înșelați și trădați, decid să dezvăluie sursa informațiilor.

Ce s-a întîmplat timp de peste trei ani, din martie 2011 pînă în iunie 2014? Înregistrările existau, unele din 2011, altele din 2012. Despre traficul de influență și banii pe care i-ar fi luat Mircea Băsescu se știa încă din martie 2011. Între martie 2011 și iunie 2014 au fost cîteva războaie politice mari: ianuarie 2012, lovitura de stat din vara lui 2012, parlamentarele din 2012, europarlamentarele din 2014. Serviciile știau, jurnaliștii știau, anchetatorii știau, politicienii știau. Și totuși, atunci cînd politic o tabără ar fi putut profita de ele, înregistrările nu au ieșit la suprafață. Pentru USL aceste înregistrări erau aur curat, erau glonțul de argint, golul victoriei, în iulie-august 2012. Dacă aceste înregistrări apăreau înainte de referendum, Dragnea nu mai trebuia să-și riște libertatea fraudînd alegerile, avea 60% prezență la vot fără să se chinuie din cale afară. Băsescu nu ar mai fi avut sprijinul Occidentului și nici al susținătorilor săi, care s-ar fi demobilizat sau chiar s-ar fi întors împotriva lui, dezamăgiți.

Atunci, în vara lui 2012, clanul Mondialilor putea presa la maximum. Mai mult, putea cere libertatea de la USL, în schimbul înregistrărilor. Sau o putea cere de la Băsescu. Se juca pe muchie. Era suficientă o mică bombă convențională pentru a înclina balanța, iar înregistrările cu Mircea Băsescu erau o adevărată bombă nucleară. Nu vorbim de valoarea lor în instanță. Nu știm dacă l-ar fi putut înfunda pe Mircea Băsescu (deși am văzut aseară că o pot face). Vorbim de tsunami-ul pe care l-ar fi produs la nivel popular și diplomatic. Băsescu era îngropat definitiv de atunci. Iar acum vara lui 2012 rămînea în istorie ca o vară a dreptății, nu a loviturii de stat. Acțiunea USL de atunci și-ar fi cîștigat legitimitatea iar Băsescu și-ar fi pierdut-o. Nu s-a întîmplat așa. Înregistrările nu au ieșit la suprafață. Deși informațiile despre traficul de influență erau publice încă din martie 2011. I-a abordat cineva pe Mondiali? Le-a cerut cineva înregistrările? Cine mai știa de acele înregistrări în afară de ei? Este evident că au avut nevoie de ajutor de specialitate pentru a realiza și monta acele filme. Nu a reușit să se apropie de ei niciun serviciu sau grupare din zona USL?

Useliștii nu aveau nevoie să-l șantajeze pe Băsescu. Pur și simplu le scoteau la lumină și îl distrugeau. Șantajul nu le folosea la nimic. Dacă Băsescu a fost șantajat, a fost șantajat de cineva apropiat sau de cineva care nu ținea neapărat să-l distrugă sau să-l elimine de la Cotroceni. L-au șantajat Mondialii? Dar de ce nu au tranșat problema încă din vara lui 2012? Sau de la parlamentarele din 2012? Aveau arma cu glonțul de argint care ucide mistrețul prezidențial. De ce nu au folosit-o? Cine i-a convins să amîne? De ce nu au luat legătura cu zone apropiate USL? Știau că nu pot amîna la infinit, că la finalul mandatului lui Băsescu înregistrările nu mai au cine știe ce valoare. Știau că își pierd valoarea cu trecerea timpului. Cursul lor de schimb a atins valoarea maximă în săptămîna de dinaintea referendumului pentru suspendare din 29 iulie 2012. După care a început să scadă. În decembrie 2014 nu ar mai fi valorat mare lucru. De ce să nu le tranzacționezi în iulie 2012, cînd valorea lor e imensă, cînd ambele tabere le vor cu disperare? De ce să aștepți cînd ele prezintă interes minim pentru ambele tabere?

Inamicii lui Băsescu nu au avut acces la aceste înregistrări pînă zilele trecute. Deși știau de ele. Au încercat ei să le obțină? Au crescut prețul? Cine ținea aceste înregistrări astfel încît a rezistat ofertelor useliste și voiculesciene? Pentru cine aceste înregistrări valorau mai mult dacă rămîneau monedă de șantaj la Băsescu?

De ce aceste înregistrări au devenit publice acum? De ce nu la alegerile europarlamentare? Cui folosește publicarea lor acum? USL nu mai există. Ponta și PSD nu cîștigă mare lucru. Mondialilor nu le mai folosesc, deja au rămas în pușcărie și fără bani. Să fie pură răzbunare? Sau deținătorul le-a vîndut lui Voiculescu, acum, cît încă mai valorează ceva? Dacă Voiculescu e păcălit așa cum au fost păcăliți și Mondialii? I s-au dat speranțe că ar putea scăpa dacă face scandal public? E clar că nu banii sînt principala miză a deținătorului înregistrărilor, fiindcă în vara lui 2012 aceste înregistrări valorau înmiit mai mult. Dacă a intervenit o defecțiune și cineva n-a mai rezistat, cum se face că în 2012- 2013, cînd presiunea a fost mult mai mare și mizele mult mai mari, nu a cedat nimeni? Cum a fost posibil ca aceste înregistrări să rămînă sub obroc timp de doi ani, cînd erau arme vitale în lupta politică? Care a fost marea miză a deținătorului lor?

Anchetatorii aveau informații despre traficul de influență dintre Mircea Băsescu și Mondiali. Probabil au aflat chiar de la Bercea Mondialul sau s-a scăpat cineva din familie. Aveau dovezi? Știau de existența înregistrărilor?

Care a fost și este rolul lui Marian Căpățînă în acest caz? La urma urmei el a intermediat prietenia și traficul de influență dintre Mircea Băsescu și Bercea Mondialul. Mai mult, el e cel care face declarații incriminatoare pe înregistrări, vădit premeditate, pentru a fi înregistrate, deși sînt, în același timp, incriminatoare și pentru el însuși. Marian Căpățînă e un om de afaceri cu statul și politician în același timp, candidat ARD la alegerile parlamentare din 2012. Marian Căpățînă pare a fi organizatorul șantajului. Dar nu și principalul beneficiar. Pentru cine a organizat șantajul? Cine e omul sau gruparea din spatele lui Marian Căpățînă? Cine îl controlează pe Marian Căpățînă? Pînă unde e dispus să meargă? Cîți ani e dispus să ia? Și de ce? Pentru ce? Pentru cine?

SURSE

Adevărul 31 ianuarie 2010

Adevărul 24 martie 2011

Adevărul 24 martie 2011

Hotnews 25 martie 2011

România Liberă 8 februarie 2012

Anunțuri