Într-o bună midineaţă, când Gregoriţa Samsa se trezi în patul ei, după o noapte de vise zbuciumate, constată, posedată de o stupoare invers proporţională cu nefirescul situaţiei:
1. că toţi ceilalţi pământeni se transformaseră în nişte gândaci lucioşi, ierarhizaţi după lungimea celor două antene frontale, cu care nu simţeau nimic, de fapt.
2. că se transformase ea însăşi în Simona Bonasera.
3. că o ţigancă bătrână îi citea într-un glob de cristal, avertizând-o despre pericolul reîncarnării în specii pe cale de dispariţie, cum ar fi, de exemplu, bizonul american.
4. că se dăduse o lege, deja publicată în Monitorul Oficial, prin care doar râmele aveau voie să prindă peşti, utilizând ca momeală pescari, aceştia din urmă urmând a fi clasificaţi şi oferiţi spre comercializare conform unor norme încă neştiute de nimeni (nici măcar de forul legislativ).
5. că Tombuctu şi Colecţionarul căzuseră peste noapte din biblioteca proprie, dar impersonală şi fuzionaseră oximoronic prin fisiune într-o ediţie cartonată, de lux, în dublu exemplar
6. că Sarah scrisese o povestire despre Mara, care îşi dăduse dezacordul în acest non-sens (Sarah şi Mara fiind cele două gărgăriţe de plastic de pe mileul de raze X, aruncat pe televizor de o bunică excentrică).
7. că Laurent Tourette suferea într-adevăr de cumplitul sindrom şi de aceea avea o clientelă foarte mulţumită de tratamentele capilare à la française
Această ultimă constatare i se păru din cale-afară de absurdă, aşa că îşi dădu seama de înşelătoria ieftină pe care tocmai i-o jucase dorinţa ei de a nu se duce la serviciu : visa că s-a trezit, dar de fapt dormea dusă.
Metafarfuza, foileton computaţional
19 Vineri feb. 2010
Posted Comentariu, Editorial
in