Citesc unul dintre cele mai bizare comentarii privitoare la discursul public in Romania. Mi s-a atras atentia asupra lui de mai multa vreme. Il citesc abia acum. E scris pentru Deutsche Welle (aici) de colegul si amicul meu, Horatiu Pepine. In mare, ideile sunt urmatoarele:
- Discursul stângii din România este preponderent unul de sursă intelectuală, în timp ce dreapta se nutreşte dintr-o experienţă socială elementară şi abruptă.
- Intelectualii dreptei par să-şi fi epuizat mesajul în combaterea totalitarismului comunist şi nu par să bage de seamă că vechiul clivaj comunist/anticomunist nu mai are nici o relevanţă.
- In România, intelectualii se declară, îndeobşte, de dreapta (…) dar (…) figurile de prim rang nu vorbesc despre politică decât în mod accidental, că nu fac ideologie socială şi … preferă să adopte postura unor moralişti, aşa cum fac bunăoară Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu într-o emisiune de televiziune.
- Destui alţi publicişti „de dreapta” practică mai curând un soi de critică de moravuri şi n-au deloc vocaţia ideilor politice, preferând diatriba literară împotriva inamicilor personali.
- Din partea stângii, vorbesc despre sărăcie în spaţiul public din România oameni ca filosoful maghiar originar Transilvania, G. M. Tamas, antropologul francez Claude Karnooh, … şi mai tinerii lor discipoli … Iar din partea dreptei au rămas să vobească preşedintele Traian Băsescu, miniştri Elena Udrea, Ioan Botiş şamd. Constrastul este evident.
- De aceea, discursul despre societate şi despre politică, în sens larg, este mai intelectual şi mai rafinat la stânga decât la dreapta, care preferă să lase tema sărăciei şi a conflictelor sociale în zona lucrurilor nespuse şi asumate implicit. Stânga este în schimb explicită, analitică şi investigatoare.
In mod normal, o asemenea serie de afirmatii ar trebui lasata acolo unde ii este locul. Sub sau, ma rog, deasupra, dincolo, de orice critica. Afirmatiile in cauza transcend logica si evidenta empirica, prin urmare se afla dincolo de granita ce desparte ceea ce e criticabil, analizabil, discutabil de ceea ce nu este. Se afla, altfel spus, de partea celalta a granitei dintre realitate si universul paralel in care G. M. Tamas si Claude Karnooh se exercita explicit, analitic şi investigator in spatiul intelectual romanesc iar Basescu si Botis nu prididesc sa le faca fata in Dilema, Revista 22 si Contributors cu articole rudimentare ce prefera diatriba literara.
Totusi Horatiu Pepine este un amic, un tip inteligent. Merita o reactie. De dragul autorului, si in ideea ca daca pe Horatiu il strabat sentimentele de mai sus, probabil mai sunt si altii care sunt strabatuti de emotii similare, ne simtim obligati sa spunem cateva cuvinte.
Care idei, care discurs?
E posibil ca G. M. Tamas si Claude Karnooh sa fie progenitorii unor idei explicite, analitice şi investigatoare. Dar asta trebuie dovedit nu doar afirmat. Personal nu l-am citit pe Claude Karnooh. Cu ani in urma am mers o data la o bere cu domnia sa. Mi s-a parut un tip haios, de intelectual roman, de-al nostru, din popor. Dar asta, desigur, e o baza insuficienta pentru a ma pronunta cu privire la ideile sale, idei cu care nu m-am intalnit in dezbaterea publica romaneasca.
Pe de alta parte, am citit din cand in cand epistolele si enciclicele cu care d-l Tamas prea-fericeste regulat intelectualii romani. Pe aceasta baza pot spune urmatoarele:
- Mi-e neclar ce vrea d-l Tamas de la lume si de la viata si de ce ii casuna regulat pe bietul intelectual roman, care, intre noi fie vorba, n-are nicio treaba cu d-l Tamas si framantarile sale metafizico-politico-existentiale. De ce nu ii casuna de exemplu pe bulgari? Cum se face ca ai bulgarilor scapa mereu si ai nostri nu?!
- Mi-e neclar care este scopul si durata vizitei domnului Tamas pe taramul stangismului. Stim ca se afla intr-un periplu existential-intelectual care il duce mereu si mereu spre noi si noi orizonturi si trairi ideologice. Intelegem deviza: “Azi aici maine n Focsani, ce-am avut si ce-am pierdut, azi marxist, maine pucist, poimaine liberalist iar la anu , socialist: activist ecologist, democrat si pacifist! Ura, la anu si la multi ani“. Dar care e logica la toate astea si cum isi alege d-lui locul si durata popasurilor doctrinar-existentiale, ramane un mister pentru autorul de fata.
- In sfarsit, mi-e neclar ce rau i-au facut d-lui Tamas stiintele politice si cele economice. De ce nu le lasa nici macar de mila, macar din cand in cand, sa aiba si ele ultimul cuvant. Admir determinarea cu care domnia sa aduna punct dupa punct in confruntarile cu economia, in deplasare. Ca sa nu mai vorbim de dibacia verboasa cu care infrange pagina dupa pagina, paragraf dupa paragraf stiintele politice. (Aparent pe teren propriu desi eu as zice ca meciurile au loc tot in deplasare.) Dar din nou, imi scapa ratiunea si resorturile acestei atitudini.
Pe scurt, asta sunt: nu pot identifica nimic interesant, relevant sau macar serios in scrierile in cauza. Am mirari in fata demersului. Nu pot intelege. Dar pana la urma nu discutam aici problema scaderilor si limitelor intelectuale ale subsemnatului. Autorul de fata este pana la urma un modest publicist, lipsit de orizont, care face si el ce poate. Discutam idei si teorii ”explicite, analitice şi investigatoare”, discutam sofisticare intelectuala, discutam reale vocatii pentru idei politice.
Or, daca privim astfel problema, trebuie spus ca, cel putin pentru indivizi ca subsemnatul, mai putin rafinati intelectual, ar fi de mare folos daca d-l Pepine ar fi la randul sau mai explicit relativ la teoriile, ideile, tezele analitice si investigatoare in cauza. O lista cu idei, teorii, clar si succinct expuse ar fi deci de mare folos. Nu e nevoie sa fie prezentat tot evantaiul, de la A la B. Chiar si o mica parte a acestuia, data fiind bogatia lui, ar fi mai mult decat suficienta. Am sti si noi despre ce e vorba. Asa progreseaza dezbaterea publica.
Intre timp, pana cand cineva care are patrunderea in a identifica aceste idei si bunavointa de a ne li prezenta intr-o forma accesibila mintilor noastre inguste, se indura sa ne lumineze, sa continuam cu un al doilea set de observatii. De data asta relativ la ideile dreptei.
Un inventar sumar
Sa ne uitam in jur la dezbaterea publica. Sa vedem daca intr-adevar avem o asa de acuta lipsa de idei pe dreapta. Si ca sa nu complicam lucrurile, sa ne uitam doar la perioada recenta, ultimii ani, uneori doar ultimele luni. Prezint mai jos ce am constatat la o prima si simpla strigare, fara prea mare efort:
1. Volumul scos de Cristi Patrasconiu la Humanitas, Repere intelectuale ale dreptei româneşti, e un excelent punct de plecare. Documentabil aici. Asa cum scrie un comentator avizat, ”Andrei Pleşu, Al. George, Virgil Nemoianu, Neagu Djuvara, Vladimir Tismăneanu, Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, Andrei Cornea, Horia-Roman Patapievici, Lucian Boia si prefata lui Valeriu Stoica au reusit sa dea o perspectiva de mozaic multicolor al opiniilor de centru si centru-dreapta existente in Romania intelectuala.” Sunt ceva idei in cartea asta care potate ar fi trebuit sa sara in ochiul cititorului informat. Oricum, sesizate sau nu, avem aici o lucrare unica. Nimic echivalent pe partea stanga.
2. Costul statului – proiect CADI si SoLib. Documentabil aici. Proiectul explica detaliat si la obiect de ce povara statului nostru nereformat cuprinde, pe lângă costul reprezentat de nivelul taxelor şi impozitelor, costul funcţionării aparatului administrativ, legislativ şi judecătoresc, şi costul efectelor sale – costul incertitudinii create de o fiscalitate aflată în permanentă schimbare şi costul administrativ al extragerii taxelor fiscale şi parafiscale. Se analizeaza intre altele: Costul impredictibilităţii fiscale; Costul taxelor; Costul îndatorării publice şi al deficitului bugetar; Costul intervenţiei statului în sistemul de prețuri; Costul barierelor impuse de stat la intrarea în piaţă; Costul controlului statului asupra sectoarelor publice samd.
Nimic echivalent pe partea stanga. Alin Fumurescu scria pe Contributors ca ar fi auzit ca se pregateste o replica de stanga dar momentan nu vad nici macar reactii imediate pe forumurile de discutii pe care au fost promovate analizele de mai sus…Tacerea este stanjenitoare.
3. Dezbaterile Publice organizate de Institutul de Studii Populare (ISP) . Documentabil aici. Titluri recente: Rolul democratiei crestine in reconstructia dreptei romanesti; Economia sociala de piata si perspectivele ei in Romania; Religia in spatiul public o perspectiva a dreptei romanesti; Lupta impotriva coruptiei in Germania; Doctrina Populara, sinteza valorilor dreptei; Lupta impotriva coruptiei in Germania; Votul paralel; Limitarea constitutionala a deficitului bugetar. Majoritatea organizate in colaborare cu Fundaţia Konrad Adenauer (KAS) si Fundaţia Hanns Seidel. Este discutabil daca exista ceva echivalent pe partea stanga.
4. Tot ISP gazduieste grupul de lucru pe tema “Ordoliberalism si Economie Sociala de Piata in Romania” organizat in colaborare cu Fundaţia Konrad Adenauer (KAS) . Documentabil aici. Nimic echivalent pe partea stanga.
5. Pe dreapta vedem cum se coaguleaza platforme online de informatie, analiza si opinie ce depasesc de multe ori in valoare tot ceea ce are de oferit mass media oficiala. Vezi de pilda: In linie dreapta sau Blogary. Exista ceva echivalent pe partea stanga? E de discutat si de comparat.
6. Conferintele CADI, evenimente publice pe teme de larg interes national. Documentabil aici. Cateva exemple luate din portofoliul ultimilor trei ani: Esecul statului asistential. Solutii de piata la criza economica; Mecanismele Crizei Economice; Schimbarea Constitutiei. Nimic echivalent pe partea stanga.
7. Workshopurile CADI, in desfasurare regulata de ani de zile, aduna azi peste o suta de intalniri de lucru. Documentabil aici. Ce s-a discutat doar in ultiumele doua luni: Teoria sociala a lui F. Hayek- similaritatea dintre teoriile lui Hayek despre economie si drept; Comunele devalmase- schita de design instituional- o discutie despre dezvoltarea rurala si modelul comunelor devalmase; Revolutiile in Orientul Mijlociu- cauzale ale revolutiilor din Orientul Mijlociu, pornind de la un text al lui Jack Goldstone; Policentricitatea – structura ordinii sociale in sisteme complexe sau elemente de teorie antreprenoriala. Neaparat insa trebuie vazuta insa lista de aici. Asta ca sa stim mai clar despre ce se vorbeste la aceste ateliere de idei si care sunt dimensiunile intelectuale in discutie. Nimic echivalent pe partea stanga.
8. Lunga si continua activitatea in domeniul politicilor publice sustinuta de ani de zile de echipa de la SAR. Documentabil aici. Nimic echivalent pe partea stanga.
9. Sapte concepte ale libertatii. Un proiect de filosofie experimentala. Documentabil aici. Vezi si aici, un instrument de cartografiere a orientrilor ideologice. Un proiect CADI – Konrad Adenauer Stiftung. Nimic echivalent pe partea stanga.
10. Indexul International al Drepturilor de Proprietate. Parteneriat international. Documentabil aici. Nimic echivalent pe partea stanga.
11. Publicatiile CADI in colaborare cu Revista 22. Cateva titluri de suplimente speciale ale Revistei 22: Colectia o Constitutie pentru Libertate, Colectia Costul Statului, Colectia Fuzionismul, Colectia Polul de Centru Dreapt, Colectia Libertarienii. Nimic echivalent pe partea stanga.
12. Dreapta intelectuală: Teorii si școli de gandire ale dreptei contemporane occidentale, volum colectiv coordonat sub egida CADI, in curs de aparitie la Editura Humanitas. Citam din Prefata: ”O echipă de tineri intelectuali, profesori şi cercetători – reprezentanţi ai noii generaţii intelectuale româneşti – s-a angajat într-un exerciţiu de identificare şi definire a teoriilor, curentelor de idei şi a şcolilor de gândire care influenţează şi informează viziunea şi mişcarea politică de centru-dreapta contemporană occidentală. Rezultatele acestui demers, organizat în jurul Centrului de Analiză şi Dezvoltare Instituţională şi susţinut de Fundaţia Konrad Adenauer, sunt puse acum la dispoziţia publicului.” Sunt prezentate si discutate, intre altele, doctrine precum Liberalismul clasic; Neoconservatorismul; Libertarianismul; Fuzionismul; Ordoliberalismul; Creştin-democraţia; sau teme precum Creștinismul și economia de piaţă; Psihologia evoluţionistă şi politica; Evoluţionismul juridical; Teoria alegerii publice şi economia politică constituţională; Analiza economică a dreptului; Instituţionalismul; Monetarismul Şcolii de la Chicago. Nimic echivalent pe partea stanga.
Sa ne oprim aici. Cele de mai sus sunt, cred, suficiente pentru o comparatie realista intre stanga si dreapta intelectuala de la noi.
In loc de concluzii
Lista, o improvizatie sumara, incropita in graba, spune totusi ceva important. Dreapta intelectuala romaneasca are substanta, alonja si greutate. Atat in generatiile mai vechi cat si in noile generatii. Nu exista nimic comparabil la ora actuala pe stanga. Nici in noile generatii si cu atat mai putin in generatiile mai vechi. Ca sa-l citez pe Horatiu Pepine, constrastul este evident. A nu-l sesiza sau a clama ca asimetria este exact inversa realitatii este, inainte de orice, neprofesionist si insultator.
Ma intreb cum poate cineva discuta despre viata intelectuala din Romania fara sa inteleaga ca in vreme ce unii s-au blocat prin transeele combaterii lui Tismaneanu, Liiceanu, Patapievici si Plesu, intre timp, mesajul generatiei celor patru a fost preluat si dus mai departe de noile generatii in moduri ce fac ca pretentia de profunzime, seriozitate, sofisticare sau relevanta practica a stangii intelectuale romanesti sa fie de o inadecvare ridicola.
Pe de alta parte, daca cineva este constient de efervescenta intelectuala a dreptei romanesti, nu este firesc sa se intrebe imediat de ce stanga evita angajarea in lupta de idei? De ce stanga se incapataneaza sa repete mecanic o serie de clisee si atacuri la adresa catorva nume glisand cu mai multa sau mai putina gratie pe langa probleme, idei si argumente? Asta in ciuda faptului ca aceste idei si probleme sunt puse pe tapet cu insistenta de dreapta? Nu este firesc sa concluzionam ca acest abandon al ideilor in favoarea unui joc pueril de-a lupta impotriva idolilor este adevarata marca a stangii intelectuale romanesti?
Iar daca vorbim despre saracie, tema articolului folosit ca punct de plecare in discutia de fata, sa spunem un singur lucru. Daca nu ai inteles ca in analiza originilor saraciei si prosperitatii unei natiuni, faptul elementar si central este ca nu redistributia, nu birocratia, nu statul, nu sindicatul, nu interventionismul ci simpla si pura crestere economica a scos si scoate zilnic din mizerie mii de oameni, ai o problema. Iar daca n-ai inteles ca dreapta vede solutia problemei saraciei nu in ipocritul plans de mila pe umar, nu in retorica gaunoasa a luptei de clasa cu sau fara franjuri post-moderni, nu in furatul caciulii prin egalitarism si redistributia mizeriei comune ci in munca si inovatie, in crearea de avutie prin productivitate, creativitate si initiativa antreprenoriala, atunci ai o problema si mai mare. Restul e o nota de subsol.
O nota personala
In ultimii douazeci si ceva de ani, de la camera din str. Armeneasca in care s-a relansat PNL la Revolutie, pana la conventia PDL de acum cateva saptamani, am fost asociat intr-o forma sau alta miscarii politice de centru-dreapta din Romania, careia din linia a doua, cu loialitate, fara pretentii, i-am dedicat o importanta parte a eforturilor mele, la bine si la greu. Evolutiile recente (aparitia si crescanda influenta a unei noi generatii de sustinatori ai ideilor de dreapta pro-occidentale si pro-capitaliste in viata publica, consolidarea unei forte politice care isi asuma tot mai pregnant un discurs si masuri de dreapta, rezultatele recentelor alegeri din PDL samd) creaza in sfarsit contextul mult asteptat care permite unor veterani ca subsemnatul sa faca un pas in spate si sa lase locul in dispozitiv celor mai proaspeti si mai vigurosi. Prin urmare, incepand de acum, prin retragerea din pozitia ocupata in boardul Institutului de Studii Populare (ISP), relatia mea institutionala si nemijlocita cu miscarea politica de dreapta din Romania inceteaza. Voi ramane in continuare activ in sustinerea ideilor si valorilor dreptei, deci racordat miscarii dreptei intelectuale. Eforturile mele in tara se vor concentra insa de acum inainte in domeniul academic, in publicistica si consultanta.