Pornind de la orice standarde – profesionale sau de bun simt- campania mediatica impotriva “bacalaureatului corect” si a lui Daniel Funeriu nu mai este doar iritanta sau amuzanta. E suprarealista. Stridenta. Bizara. Tehnic vorbind, este auto-destructiva pentru promotorii ei. E prea exagerata si neprofesionista. Pare ceva scapat de sub control. Sau ceva care ascunde altceva in spatele sau. Ceva pare in neregula. Ce?
Nu e vorba doar de ideea de a te pozitiona in contrapondere la ideea de corectitudine, competenta si reforma in invatamant. Chiar si asta, in sine, daca stam sa ne gandim bine, e ceva bizar. Cum poate cineva imagina si pune in practica o campanie anti-examen de bacalaureat corect, pentru a promova…. ce?!
Ce promoveaza campania asta?! Caci orice campanie ce ataca ceva -adica o campanie negativa- promoveaza implicit altceva. Chiar si cel mai neprofesionist propagandist isi alege temele si directiile in functie de binomul urmator: Ce denigrez vs. ce sugerez in loc. O face instinctiv. E o chestiune de credibiliate. Daca nu una de minim respect de sine. Nici stalinistii si nici hitleristii, in cele mai abjecte campanii, nu uitau sa faca foarte clare marile valori, idei, proiecte, principii pe care le sugerau in loc…
Dar in campania de fata nu lipsa de grija pentru implicatiile negative pentru propagandisti, decurgand din modul in care este construit binomul respectiv, este lucrul cel mai ciudat. Cel mai ciudat pare modul in care e construit atacul la persoana vizandu-l pe ministrul Funeriu.
Sa incerci sa faci o campanie negativa in care iei tinta unul dintre romanii care reprezinta cel mai bine reusita academica si stiintifica internationala si sa incerci sa-l portretizezi ca analfabet, escroc sau agramat este uluitor. Daca exista un domeniu in lume unde standardele internationale privind calitatea resursei umane sunt lipsite de echivoc, acesta este in stiinte. Mai ales in stiintele naturale.
Daca cineva ar prezenta oricarei firme de consultanta politica din occident CV-ul lui Funeriu si ar cere sa-i identifice zonele de vulnerabilitate pentru o campanie negativa, zona competentei profesionale a acestuia ar cadea prima. Nici nu ar fi luata in discutie. Motivele sunt evidente.
Nimeni in toate minitile nu ar gandi ca un fost olimpic international la chimie, care a lucrat cu un Nobelist, care si-a luat doctoratul la 28 de ani, ofertat de universitati si centre ce cercetare de top din Europa, Japonia si SUA si care a fost validat si revalidat prin grant-uri de milioane de euro din surse mai mult decat prestigioase, poate fi pus sub semnul intrebarii pe plan intelectual si profesional, asa, de orice oficina obscura de propaganda din sud-estul Europei sau de orice politruc parlamentar al tranzitiei prelungite. Acest scenariu e inimaginabil.
A porni o astfel de campanie nu numai ca sfideaza bunul simt dar insulta inteligenta publicului romanesc intr-un grad ce o face sa fie de fapt foarte periculoasa siesi. Cat de prost crezi ca poate fi publicul tau ca sa ii dai sa inghita asa ceva?!
Consultantii ar si avertiza ipoteticii amatori: Atentie! Astfel de campanii se intorc mai devreme sau mai tarziu impotriva celui ce le promoveaza. Ele sunt de fapt anti-propaganda. Sunt cheia sigura a decredibilizarii propagandistului.
Daca asa stau lucrurile, intrebarea este: De ce totusi asistam la prezenta campanie, in aceasta forma? O forma care prin exagerarile si lipsa de masura, prin dezechilibru, neprofesionism si stridenta pare sa fie un exemplu de manual despre cum te auto-decredibilizezi prin campania negativa pe care o conduci?!
E o intrebare dificila. Autorul de fata nu poate sa-i dea un raspuns. Poate doar sa speculeze.
O explicatie ar fi ca pur si simplu propagandistii de serviciu au scapat de sub control si ca zburda pe aratura. Ca nu-si mai dea seama ce fac. Ca au luat-o razna din exces de zel.
Poate. Pe de alta parte, sa fim realisti. Exista totusi niste oameni pragmatici si intre cei asociati taberei anti-Funeriu. E putin probabil ca acestia vor sa se compromita si sa se expuna chiar asa, gratuit. Sa nu uitam: campaniile negative au niste reguli. Profesionistii cunosc regulile. Si consecinele incalcarii lor.
Iata de ce, vrem nu vrem, trebui sa luam in calcul si o alta posibila explicatie. Vehementa e prea mare si prea dezordonata. Se arunca in joc prea multe „arme tari” cand miza este totusi… Care e miza, apropos? Campania electorala nici macar nu e anul asta, ministerul educatiei e un minister, strategic vorbind, secundar….Sa pastram totusi proportiile. Prea mare agitatie, pentru …ce?
Facand atata zgomot si mergand atat de departe, aceasta campanie suna din ce in mai mult a disperare. Risca prea multa decredibilizare iesind in fata prea strident si prea vulnerabil. Este prea aiurea, prea fara logica ca sa nu fii tentat sa incerci sa o explici astfel.
Dar de ce disperare? Si aici am ajuns la problema cheie.
Nu putem decat sa ne intrebam daca nu cumva ceva se intampa undeva in culise. Nu toti dar cel putin unul dintre patronii acestei campanii este totusi prea versat si prea inteligent ca sa sara, asa, peste cal, fara motiv. Ceva e in neregula. Omul poate ca are multe defecte dar stupid nu a dovedit pana acum ca este…
Ceva se intampla sau urmeaza sa se intample. Sondaje? Nu stim. Opozitia statea prea bine pana curand ca sa justifice utilizarea unor masuri atat de extreme ca suna a panica si disperare.
Procese? E adevarat patronul a pierdut recent un proces important. Dar din cate stim, nu e un proces ce are consecinte materiale si practice seminificative. Si, din nou, este una si aceeasi persoana ce a aratat de nenumarate ori ca stie sa separe ce e important de ce nu este in campul strategic.
Sa fie vorba de ecoul unor dosare ce se acumuleza treptat pentru a exploda in sunet de catuse in preziua campaniei electoare de la anul? Habar nu avem. Oricum, ar fi rasuflat ceva la presa pana acum. Deci nu e clar daca aceasta este sursa disperarii.
Sa fie vorba de anticiparea unei viitoare miscari a lui Traian Basescu, miscare care, crede Opozitia, ar trebui sa o prinda cu cat mai mult capital politic acumulat? O miscare ce justifica o agitatie anticipativa tangenta cu disperarea?! Numai Dumnezeu stie caile lui Basescu si ale opozantilor sai…
Ceea ce este clar pentru noi, ceilalti, spectatori ai jocului politic romanesc care incercam sa ne pastram luciditatea si o oarecare detasare, este ca fenomenul propagandistic la care asistam zilele acestea in jurul ministrului Funeriu si a „bacalaureatului sau”, este atat de extrem si de lipsit de logica incat sfideaza orice explicatie simpla, bazata pe datele publice la care avem acces.
Suna, dupa toate criteriile, fie ca un “caz de manual” de campanie negativa scapata de sub control, fie ca un caz de campanie a disperarii. Disperare, disperare dar de ce? Are cineva o explicatie?