Seria despre democraţia la firul ierbii a încercat să arate că problema alegerilor locale nu este deloc marginală. Discutând modul de funcționare a partidelor la nivelul comunelor și al orașelor nu ne pierdem timpul şi energia cu mărunţişuri. Vorbind despre baroni nu atingem doar chestiuni de formă, legate eventual de niște persoane antipatice și grosolane. Trebuie să pătrundem în miezul problemei, dincolo de suprafaţa aparent cunoscută a lucrurilor. De altfel, Madame Blogary este una dintre generoasele platforme ale dreptei unde schimbarea și reforma reprezintă specialitatea casei.
În ceea ce mă privește, experiența de organizare a partidelor şi de acțiune administrativă la nivel local m-a convins, mai mult decât orice lectură de manual, că singura cale de a reforma cu adevărat sistemul politic ține de schimbarea „firul ierbii”.
La ora actuală sistemele politice locale se prezintă ca nişte piramide inversate, cu vârful în jos. Reforma înseamnă mutarea centrului de greutate și, implicit, răsturnarea situaţiei. Normalizarea presupune așezarea lucrurile pe o bază democratică reală, în cetățenii informați și responsabili determină soarta consilierului sau a parlamentarului, a directorului sau a ministrului, iar nu invers!
Să ne uităm pe nişte cifre orientative. Dacă atunci când vorbim de baroni ne referim la maximum 20-30 de persoane, binecunoscute și temute în toată țara. Sunt jupânii marilor județe și regiuni, beneficiarii contractelor cu statul.
Să ne gândim acum la numărul aleșilor locali: cifra explodează undeva peste 30.000. Baronii cu familiile lor compun poate un total de 100-200 de cetăţeni. Când vorbim de aleşii locali și de familiile acestora, vorbim despre soarta a peste 100.000 de cetăţeni. La aceștia se adaugă milioanele de cetățeni reprezentaţi la nivelul fiecărei decizii politice locale. Iată o asimetrie scandaloasă care vorbeşte despre captivitatea unei majorităţi neputincioase în mâinile unei minorităţi perverse.
Mutarea centrului de greutate către cetăţean şi, implicit, către aleşii locali imuni la ameninţarea baronului – aceasta trebuie să fie prioritatea dreptei pentru următorii ani. Dreapta politică trebuie să propună crearea unui sistem efectiv de contraputeri la abuzurile baronilor actuali. Este condiţia sine qua non a libertăţii şi a moderaţiei politice – singura modalitate de slăbire a omnipotenţei executive ori legislative.
În interiorul partidelor, apariţia unui sistem real de checks and balances la nivelul administraţiei publice locale este de o importanţă vitală!
Comisia Prezidenţială pentru Analiza Regimului Politic şi Constituţional condusă de profesorul Ioan Stanomir a arătat de ce reforma sistemului electoral local se impunea înaintea reformei sistemului electoral naţional. Doar prin crearea unei arhitecturi a libertăţii politice, prin instituţii apropiate de cetăţean, echilibrul jocului democratic este garantat. Altminteri, constatăm riscul bipolarismului viciat de alternanţa monopolistă la putere a aceloraşi structuri (partide diferite, candidaţi uneori identici, spălaţi prin apele traseismului).
Noua arhitectură instituţională a dreptei pleacă de la următoarele observații principiale:
1) orice abordare reformistă trebuie orientată pe analiza şi schimbarea sistemului
2) instituţionalizarea demersului (program, analize şi studii comparate, atragerea de resurse strategice, proiecte de legi)
3) raportarea la un indice de descentralizare democratică (în antiteză cu centralismul democratic), calculat prin agregarea datelor referitoare la raporturile dintre aleşi şi alegători, respectiv între legislativ şi executiv, dar şi la modul în care se iau deciziile în interiorul structurilor administraţiei publice locale sau al partidelor.
Iată câteva cifre:
În România, păcatul originar îl reprezintă aranjamentele „democraţiei originale” patronată de Ion Iliescu. Acest sistemul politic al democraţiei locale a permis furtul legal, din bunul public, timp de aproape douăzeci de ani.
La antipozi, un gânditor sud-american de talia lui Hernando de Soto arăta (în Cealaltă cărare) calea spre o democraţie autentică: în locul dominaţiei unei nomenclaturi (care îşi hrăneşte reţeaua clientelară şi sinecuristică), idealul libertăţii descătuşează energiile populare ale comunităţii şi promite un plus de participare civică şi cetăţenească.
În România, statul creat de Ion Iliescu suferă de-o puternică inerţie. Să remarcăm, de altfel, cum într-un moment de exuberanță debilă, Victor Ponta a propus interzicerea migrației la nivel parlamnetar, exact după modelul statutului aleșilor locali. O altă falsă atitudine „principială” care mută decizia nu către cetăţean (chemarea la vatră), ci către structurile osificat-mafiote ale unui partid închis şi parazitat!
Întoarcerea către simpla democraţie, către democraţie pur şi simplu, cum am putea spune, ar reprezenta în primul rând schimbarea orientării, dinspre nomenclatură înspre cetăţean, către familie şi către comunitate. Prin această revoluţie politică ar putea veni nu doar un plus de prosperitate, ci ar putea renaşte valorile clasice ale creştin-democraţiei şi ale liberalismului.
Sistemul creat de Ion Iliescu a tăiat la rădăcină interesul comunităţii pentru soarta politicilor locale. S-a ajuns astăzi ca o duzină de oameni să controleze mii şi zeci de mii de destine, într-un mod tăcut şi viciat, alterând echilibrul social, controlul politic şi discernământul individual.
Pentru a regăsi temeliile democraţiei locale se impun următoarele măsuri:
· o nouă lege a alegerilor locale;
· un nou statut al aleşilor;
· o nouă lege a administraţiei publice locale;
· propuneri constituţionale specifice;
· un ghid al alegătorului inteligent;
· un ghid al contractelor dintre cetăţeni (familia, vecinii, aleşi şi alegători, angajatori şi angajaţi, producători şi consumatori ş.a.m.d.).
Sunt absolut convins că această schimbare, prin mutarea centrului de greutate către baza partidului şi a cetăţii, va conduce la o altă abordare şi la o altă selecţie, la o altă opţiune pentru reforma sistemului politic şi constituţional, pentru democratizarea şi modernizarea reală a societăţii româneşti.
Totul este să ne orientăm, cât mai mulți, către cele ce contează cu adevărat în izvorul și în economia acestui imperativ!