Guvernatorul republican din Wisconsin, Scott Walker a devenit simbolul dreptei americane și al revoluției Tea Party după ce a îndrăznit să ia măsuri de reformă cam la 30% din duritatea măsurilor luate de guvernul Boc.
Iată cîteva din măsurile care i-au pus lui Scott Walker toată stînga în cap și a făcut din el simbolul dreptei americane:
- reforma ”pensiilor speciale” la angajații statului și reintroducerea, timidă, ce-i drept, a principiului contributivității, reformă care a dus la scăderea cu 8% a salariilor bugetarilor din Wisconsin
- reforma în domeniul muncii, prin restrîngerea drepturilor de negociere colectivă a sindicatelor
- sindicatele angajaților la stat nu mai pot cere măriri de salarii peste rata inflației decît dacă o astfel de mărire ar fi aprobată prin referendum de cetățeni (adică contribuabili – ei sînt cei ce plătesc salariile angajaților statului)
- cotizațiile sindicale nu mai pot fi reținute automat din salariu membrilor de sindicat, pe statul de plată
- reducerea cheltuielilor bugetare pentru a salva Wisconsin-ul de faliment și trecerea de la un deficit bugetar de 3 miliarde de dolari la un excedent de 300 de milioane
La acestea se adaugă sloganul: Wisconsin is open for business!
Reacția sindicatelor și a stîngii americane la reforme a fost extrem de vehementă, mergînd de la proteste pînă la amenințări cu moartea. În scurt timp, Wisconsin a devenit centrul războiului dintre stînga și dreapta.
Democrații și sindicatele au reușit să provoace alegeri anticipate pentru funcția de guvernator și să-l aducă pe Scott Walker din nou în fața votului popular. Pe 5 iunie anul acesta Scott Walker a cîștigat alegerile anticipate (sau recall election) cu 53.1% la 46.3%, un scor chiar mai bun decît la alegerile inițiale din 2010, cînd a reușit să ajungă guvernator cu ajutorul mișcării Tea Party.
Validarea populară a măsurilor luate de Scott Walker și victoria acestuia în alegerile anticipate din Wisconsin se crede că va declanșa acel tsunami care va mătura de la putere stînga și va facilita victoria lui Mitt Romney în fața lui Obama, în toamnă. De doi ani încoace, din 2010 cînd a fost ales, și 2011, cînd a declanșat reforma statului Wisconsin, Scott Walker este simbolul dreptei americane.
Guvernul Boc a luat același măsuri ca și guvernatorul Scott Walker, numai că mai devreme, mai dure și la un nivel mult mai mare. Aceleași măsuri pe care Germania, Marea Britanie, Spania sau Italia le iau astăzi.
A inventat Emil Boc roata? Nu. Poate că aceste măsuri nu au fost ideea lui. Dar el a avut curajul să le promoveze, să le pună în aplicare și să-și asume, alături de guvernul său și de președintele Traian Băsescu, responsabilitatea pentru ele. Uitați-vă ce se întîmplă în restul Europei, uitați-vă ce se întîmplă în America! Cîte guverne europene, cîți prim miniștri au curajul de a lua astfel de măsuri, de a-și asuma responsabilitatea pentru ele? Sînt guverne care se cîcîie speriate pentru tot felul de jumătăți de măsuri soft. Iar liderii lor trec drept cine știe ce politicieni adevărați și fioroși. Scott Walker, singurul care a avut curaj să ia măsuri comparabile, dar ceva mai soft, a devenit simbolul curajului, al bărbăției politice și al dreptei americane.
Ce au acești politicieni europeni și n-are Emil Boc? Ce are Scott Walker și nu are Emil Boc? Susținători curajoși, capabili să-și asume responsabilitatea credințelor, principiilor și alegerilor lor.
Ne e frică să ne asumăm responsabilitatea propriilor alegeri. De aceea căutăm întotdeauna călduți virgini care nu au luat nicio decizie pentru care să ne simțim noi responsabili.
Dacă România este astăzi suficient de stabilă economic încît să nu se prăbușească sub efectele crizei externe și ale populismelor și incompenței guvernului Ponta, aceasta i se datorează în primul rînd lui Emil Boc, politicianul care a avut curajul să ia aceste măsuri, să-și pună în joc cariera politică, imaginea publică, sănătatea, familia, care a avut curajul să-și asume o responsabilitate pe care extrem de puțini politicieni au curajul să și-o asume.
Toate astea, în condițiile în care ”elitele”, ”high life-ul”, ”liderii de opinie”, chiar alegătorii simpli, nu au o doză minimă de curaj să-și asume responsabilitatea propriilor alegeri. Acum 2-3 ani țipau toți la Boc și dădeau din gură și din mîini cerînd măsuri dure de reformă, astăzi au dispărut ca potîrnichile, ascunzîndu-se în spatele unor non-alegeri confortabile, trendy și care le conservă imaginea publică. L-am împins pe Boc în față și l-am lăsat singur, nu care cumva apropierea de el să ne strice imaginea publică pe care o cultivăm cu un efort demn de o cauză mai bună. Nu numai că l-am pus să scoată castanele din foc dar l-am și reclamat la poliție pentru furt de castane. Și acum așteptăm recompensa pentru civism și bune intenții.
Sîntem lași, inconsecvenți, închipuiți și vanitoși. Le cerem politicienilor să pună totul în joc, să sacrifice totul și atunci cînd, rar, ce-i drept, o fac, îi părăsim ca nu cumva imaginea lor terfelită din cauza deciziilor dure și impopulare să se răsfrîngă și asupra imaginii noastre, a jigodiilor cu ștaif.
Ar trebui să ne fie rușine să-l susținem pe Emil Boc? Ar trebui să căutăm ceva mai trendy, mai soft, care să nu implice decizii curajoase și impopulare? Nu. Categoric nu.
Mergeți mîine la vot și votați! Votați politicieni reali, din carne și oase, care au luat decizii în lumea reală.
Votați cu Emil Boc și susțineți-l pe Emil Boc! Convingeți-vă rudele și prietenii din Cluj să voteze cu Emil Boc! Hai, curaj! Că nu e nevoie de foarte mult, ci doar de 0.01% din curajul de care a avut nevoie Emil Boc. Și dacă veți primi un scuipat de la delicații alegerilor confortabile, gîndiți-vă că e doar 0.01% din scuipații pe care i-a primit Boc.
PS. În astfel de momente se vede caracterul. Jos pălăria, Monica Macovei!
UPDATE.
Nicușor Dan trebuie să dea o explicație pentru asta și să confirme sau să infirme veridicitatea:
Nicusor Dan Apr 25 2007, 7:10 pm
Va invit sa parcurgeti si sa distribuiti pe listele de e-mailuri si argumentele urmatoare PENTRU DEMITEREA lui Traian Basescu.
Traian Basescu are meritul incontestabil de a fi blocat la alegerile din 2004 semi-dictatura instituita de PSD. Prestatia sa ulterioara ma face insa sa votez fara ezitare la referendumul din 19 mai pentru demiterea sa din functia de Presedinte. Iata citeva argumentele si citeva raspunsuri la contra-argumente:
1. Relatia suspecta cu serviciile de informatii:
a) militarea pentru legile sigurantei nationale propuse de serviciile de informatii, cu multe prevederi in spiritul fostei Securitati, in detrimentul legilor sigurantei nationale propuse de societatea civila. Intre Marius Oprea, promotor al celor din urma, si Traian Basescu, ii dau fara ezitare credit lui Marius Oprea.
b) „lucratura” de la CNSAS din primavara lui 2006, denuntata de societatea civila: numirea unor persoane controversate de catre Presedintie si PD, candidatura suspecta a lui Turianu (numit de PD) impotriva lui Ticu Dumitrescu.
c) a decis, e adevarat, predarea unei mari parti a arhivelor catre CNSAS, dar: inca nu s-au predat cartotecile, ceea ce face fondul de dosare aproape inutilizabil; nu s-au predat microfilmele, in conditiile in care multe din dosare sint incomplete; in scandalul recent Coldea/Curtea Constitutionala, s-a confirmat existenta (niciodata recunoscuta de SRI) a unui fond „X” de dosare ale oamenilor politici, nepredat CNSAS.
d) numirea lui George Maior, membru marcant PSD, la conducerea SRI.
2. Mijloace „securistice” folosite de el si aliatii sai:
a) sprijinirea aripii PLD in cadrul PNL
b) provocarea de false teme de dezbatere; in locul unei dezbateri pe fapte concrete, repetarea cu obstinatie a unor sloganuri de tip „coalitia PSD – PNL” „coalitia PSD-PNL-PRM-UDMR-PC”, „petro-liberali”, etc.
c) folosirea cu nerusinare in cadrul mitingului de duminica [organizat de Fundatia pentru Infrumusetarea Bucurestiului a lui Dumitru Puzdrea, deputat PD, acelasi cu en-gros-ul ilegal Puzdrea] a cintecelor si sloganurilor Pietei Universitatii. Sa nu uitam ca Traian Basescu a fost membru al Frontului Salvarii Nationale, membru in CPUN si, ca functionar in Ministeruul Transporturilor, nu a fost strain de organizarea trenurilor cu mineri din 1990.
3. Distrugerea Aliantei DA prin atacuri neprincipiale la adresa PNL si a primului ministru, menite sa favorizeze PD in alegerile care vor urma. Urmarea: daca in ianuarie 2007 PSD ajungea la 16%, iar Ion Iliescu isi incepea drumurile la Parchet pentru mineriada din 1990, azi PSD a urcat la 26%, iar subiectul mineriadelor a disparut cu totul din dezbaterea publica.
4. Tip conflictual, incapabil de negociere si constructie. Traian Basescu s-a remarcat prin natura sa conflictuala: a distrus alianta CDR-PD in 1996-2000, a distrus alianta DA in 2004-2007, a reusit sa se desparta de toti consilierii cu care a inceput sa lucreze la Presedintie in 2004. In compensatie, nu a reusit sa construiasca nimic: Ca primar general timp de 4 ani s-a remarcat prin demolarea buticurilor si prin vaicareala continua ca nu-l lasa Consiliul Municipal sa-si realizeze obiectivele (de asemenea prin autorizatia de constructie a blocului de sticla lipit de Biserica Armeneasca si a unui bloc de sticla in Piata Palatului, in constructie azi). Ca ministru al transporturilor in mai multe guverne nu a construit nici un kilometru de autostrada.
5. Esec total in politica interna si externa. Ca urmare a conflictului generalizat si a impredictibilitatii actiunilor Presedintelui, ratingul de tara a scazut in aprilie 2007 iar investitiile straine au scazut si ele spectaculos la inceputul lui 2007. [daca e sa spunem lucrurilor pe nume, Traian Basescu nu va fi invins de biata clasa politica romaneasca, ci de mediul international de afaceri, satul de impredictibilitate]. In plan extern, dupa inceputul fulminant din 2005, nici o vizita importanta nu a mai avut loc in 2006 si 2007. Daca sintem aliatii strategici ai SUA in regiune, de ce nu trece nici o conducta importanta de petrol prin Romania?
6. Dinu Patriciu. E adevarat ca conflictul Basescu-Patriciu a fost foarte important in destramarea Aliantei. Lui Dinu Patriciu i se imputa, pe buna dreptate: a) spalarea prin bursa a 10-20 milioane euro, pentru care nu s-a mai platit impozit la stat; b) cumpararea Petromidia pe datorie si esalonarea datoriei pe 7 ani cu o dobinda avantajoasa. Patriciu a transformat insa Petromidia dintr-o gaura neagra in principalul contributor al bugetului de stat. Comparati va rog Petromidia cu RAFO Onesti, cuibul unei adevarate mafii de firme capusa, unde statul a sters de mai multe ori datorii de sute de milioane de euro, pentru ca ei sa le fure din nou si statul sa stearga din nou, etc. De ce Basescu si procuratura subordonata lui a atacat de nenumarate ori Petromidia si niciodata RAFO? a) Pentru a santaja PNL in problema fuziunii PNL-PD si a anticipatelor; b) pentru ca Teodor Stolojan („draga Stolo”) nu e deloc strain de ce se intimpla la RAFO.
7. Monica Macovei. Monica Macovei are merite incontestabile in reforma justitiei. Dar:
a) multe lucruri s-au petrecut pe deasupra ei; din nou, de ce Petromidia si nu RAFO? de ce Parchetul nu s-a autosesizat la Cathedral Plaza? la „regele asfaltului”? la ALRO?
b) s-a dovedit total lipsita de tact. In plus, la sfirsitul lui 2006, a modificat in drumul catre Monitorul Oficial forma unei Hotariri de Guvern convenita de Guvern. Cum v-ati fi simtit daca ati fi fost ministru liberal?
8. Traian Basescu a condamnat comunismul in fata Parlamentului, gest de salutat. Acelasi lucru l-a facut si Emil Constantinescu in mandatul sau, fara aceeasi vizibilitate mediatica. Dar: comisia Tismaneanu a dat, in finalul raportului sau, mai multe propuneri concrete care decurgeau din concluziile raportului. L-am vazut pe Traian Basescu militind pentru realizarea acestor propuneri? Nu. A ramas doar spectacolul din Parlament si imaginea de anti-comunist a lui Basescu.
Concluzie. In conflict ireconciliabil cu toate partidele politice mai putin PD si PLD, incapabil de coabitare fara scandaluri zilnice, Traian Basescu:
-pe termen scurt nu poate sa aduca decit alti doi ani si jumatate de scandaluri neconstructive
– pe termen lung nu mai poate exercita cu adevarat puterea decit in cazul unei guvernari majoritare PD-PLD, pentru care militeaza. In conditiile in care aceste partide nu au avut nici o nuanta critica la adresa lui in doi ani si jumatate, aceasta alternativa este, dupa toate definitiile, dictatura.
Nicusor Dan
Și pentru asta:
28.11.2009
„2. Alegerile din 6 decembrie sint intre Basescu-PDL si PSD-PNL-UDMR-minoritati. Nu am nici o ezitare intre a vota a doua varianta, adica Geoana: a) votez o mafie mai mica; b) votez o coalitie, deci un oarecare control reciproc al partenerilor; c) votez speranta unei schimbari in atitudinea institutiilor statului (de care Antonescu isi leaga viitoarea cariera politica); d) votez si pentru bucuria de a vedea la Parchet niste oameni care au fost 5 ani scutiti: Videanu, Negoita, Udrea, Falca, Basescu.”
Și pentru asta:
Discussion subject changed to „mai scoate capul vreun basist?” by Nicusor Dan
Vreunul din sustinatori ferventi ai lui Basescu din noiembrie 2009 poate sa numeasca un prim-ministru mai incompetent decit Emil Boc?
Nicușor s-a poziționat în două momente grele și decisive de partea stîngii, a antireformiștilor, a sistemului mafiot. A susținut și votat demiterea lui Băsescu în mai 2007 deși CCR stabilise că Băsescu nu a încălcat Constituția. Dealtfel, printre argumentele lui Nicușor pentru demitere nu găsim încălcarea Constituției, dar găsim atacuri la Monica Macovei.
În 2009 Nicușor a votat Geoană, adică omul sistemului, și nu al oricărui sistem, ci al sistemului condus și reprezentat de SOV, Felix și Iliescu.
Sînt două momente extrem de importante și decisive în istoria noastră imediată. Sînt două momente în care poziționările au fost clare și fără echivoc., în care, pe de o parte, am avut o tabără pro-occidentală, reformistă, anticorupție, pe de altă parte am avut o tabără pro-rusă, antireformistă, pro-corupție. Nicușor a fost de partea celei de a doua tabere.
Dacă Nicușor cîștiga în mai 2007 și în decembrie 2009? V-ați întrebat asta?
Și încă ceva, extrem de important. Abia acum mi-a sărit în ochi. Formularea:
”Va invit sa parcurgeti si sa distribuiti pe listele de e-mailuri si argumentele urmatoare PENTRU DEMITEREA lui Traian Basescu.”
Nu vorbim de un om care crede în ceva și își susține acel ceva, vorbim despre un propagandist, un militant, un răspîndac.