Zilele acestea am constatat cu stupoare ca dreptul penal (material si procesual), ca ramura a dreptului public (“asortat”, teoretic, cu norme imperative, de stricta interpretare si aplicare etc etc etc…), este, in realitate, cat se poate de relativ si plin de gauri.
In concret, pentru a zadarnici punerea in executare a unei hotarari judecatoresti pronuntate la capatul unor ani buni de munca si impotriva presiunilor de orice fel (de genul amenintarilor, mai mult sau mai putin directe, proceselor paralele de la TV, datului cu parerea de catre persoane mai dubioase decat condamnatul si tot asa…), este suficient ca un CONDAMNAT DEFINITIV sa-si vare un deget undeva, iar o turma de avortoni politici (incluzandu-i pe cei aflati, sper, absolut accidental in functii publice dintre cele mai inalte) sa-i tina isonul, sa-l protejeze, fara nicio frica de vreo consecinta LEGALA si sa umple de noroi pe cei care indraznesc sa ceara public aplicarea legii (da, aici ma refer la Monica Macovei, singura, din cunostintele mele, care a inteles sa se exprime raspicat pe tema asta).
Consider absolut inadmisibila pasivitatea Ministerului Public in toata telenovela asta, in conditiile in care, potrivit art. 131 alin. 1 din Constitutie, are rolul de a apara ordinea de drept, incluzand respectarea si punerea in executare a hotararilor judecatoresti definitive. Reamintesc, in acest sens, ca, inainte de a incepe sa-si exercite functia, procurorii au depus urmatorul juramant: „Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei, să-mi îndeplinesc atribuţiile cu onoare, conştiinţă şi fără părtinire. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”
Ma intreb daca paienjenisul actual de informatii contradictorii le atinge in vreun fel onoarea si constiinta. Mie, una, DA ! Am ajuns sa-mi fie rusine cu profesia mea, anii petrecuti la scoala si cartile din biblioteca, in conditiile in care nu mai pot explica unor clienti mai curiosi din fire cele ce se intampla si, mai ales, cele ce se vor intampla in propria tara…
Refuz sa accept ca Dreptul nu mai e la fel de “matematic” ca acum 17 ani, cand am hotarat sa facem cunostinta. Prefer sa cred ca este doar lovit de o trecatoare raceala, un simplu ROSU IN GAT neputandu-l arunca intr-o septicemie fatala!
UPDATE (Bleen): Medicul Ioan Lascăr, chirurgul care s-a ocupat de găuricile lui Năstase, este consilier onorific al prim ministrului Victor Ponta. A fost făcut pe 12 iunie 2012, cu 8 zile înainte de pronunțarea sentinței în dosarul Trofeul Calității și tot cu 8 zile înainte ca Adrian Năstase să aibă o presupusă tentativă de sinucidere, tentativă care l-a adus la Floreasca, pe mîinile lui Brădișteanu, Beuran și Lascăr.
DECIZIE nr. 360 din 12 iunie 2012 privind acordarea calitatii de consilier onorific al primului-ministru domnului Ioan Lascar (via doi Șerloci, @Florina Neghină și @Georgeta Condur – băgăcioase sînt femeile astea! Nu poate să facă omu nimic!)
UPDATE2 (Bleen): ”Faptul că, judecat şi condamnat în unanimitate pe un dosar care conţine fapte, el nu-şi poate interioriza vina, arată că, psihologic, se aşezase şi rămăsese în punctul în care nu mai împărtăşea cu semenii săi consensul infracţiunii, al culpei şi al răspunderii. El pentru el, indiferent ce ar fi făcut sau făcuse, devenise, ca urmare a supradozei de putere pe care o ingurgitase, necondamnabil. România nu a condamnat în premieră după ’90, aşa cum se spune, un prim-ministru, ci un om drogat de putere într-o ţară care nu se putea desprinde de modelul despotului oriental drogat de putere.”
Gabriel Liiceanu – Câteva amintiri din „epoca Năstase”
UPDATE 3 (tot Bleen)
Am citit de Brădișteanu. Uitasem cum era treaba cu dosarul de corupție. Știam că a fost ceva rizibil și revoltător. Omul a luat șpaga din omenie, de dragul cuiva. ”Bradisteanu a spus ca Pahiu i-a devenit pacienta dupa incheierea licitatiei si, fiind grav bolnava, l-a rugat sa deschida pe numele sau un cont in care a primit comisionul pentru licitatie. Bradisteanu a spus ca a acceptat sa o ajute pe Cornelia Pahiu si i-a facut diverse servicii (cumparaturi, deplasari in strainatate) „din omenie”.” Deci ai de luat șpagă 4 milioane de euro dar ești bolnav și nu ai cum să te duci la bancă, la cumpărături și în străinătate? Mă ofer eu să deschid un cont pe numele meu, să-ți fac cumpărăturile și să mă deplasez în străinătate pentru tine. Vrei să-și faci vacanța pe Coasta de Azur și nu te poți deplasa fiindcă aștepți vizita unor veri de la Pașcani? Nu-i nimic. Mă duc eu pentru tine. Ți-ai lua o vilă și un Merțan dar ești țintuit la pat și nu ai chef de agenți imobiliari și de vînzători de mașini? Nu-i nimic. Mă sacrific. Îți iau e o vilă și o mașină, pe numele meu. Vrei să duc generozitatea la maximum? Ei bine, Gizăs i my middle name! Bine, nu mai insista! Conduc eu mașina, stau eu în vilă, mă bălăcesc eu în piscină! Ești mulțumită acum? Cît mai trebuie să mă sacrific ca să primesc recunoștința lui Dumnezeu și a Cepex al PSD? Ce părere are doamna care a beneficiat de toate acestea? Păi nu are nicio părere, fiindcă a murit. Deci șpaga de care s-a folosit Brădișteanu nu era a lui, era a unei cetățence care a murit între timp și nu mai poate spune nimic.
Faza cu Brădișteanu e și mai tare. Deci omul spune că cele 4 milioane de euro din contul lui nu-s ale lui, că cumpărăturile nu-s ale lui, că vacanțele în străinătate nu au fost pentru el, din plăcere. A băgat în cont 4 milioane de euroi dar a făcut-o pentru o pacientă și parteneră de afaceri. Banii reprezentau comisionul pe care pacienta îl lua pentru vînzările pe care le făcuse Administrației Penitenciarelor, reprezentată de….Brădișteanu. Astfel, femeia fiind bolnavă, Brădișteanu a acceptat să bage comisionul respectiv în contul lui, să-i facă femeii cumpărăturile (de care after shave doriți, doamnă? Șalupa asta vă place?), să se ducă în străinătate pentru ea, să-i rezolve niște chestii (în locuri exotice, pe plajă – Brădi, am o treabă urgentă de rezolvat în Bahamas, pe plajă, dai tu o fugă?). Ei bine, femeia era moartă la momentul investigațiilor. Și, nu-i așa, nu-l putea contrazice pe Brădișteanu. Deci, dacă aș lucra la stat și aș primi o șpagă de 4 milioane de euro nu trebuie decît să găsesc un mort și să spun că banii erau pentru el dar era bolnav, așa că m-am oferit să-i bag în contul meu, să fac eu cumpărăturile pentru el, să mă duc în străinătate, prin tot felul de destinații de vacanță exotice, pentru el. Dacă mîine poliția îmi găsește în casă 2 tone de heroină pot să spun că sînt ale unei verișoare decedate de-a maică-mii? Dacă poliția îmi găsește în casă 12 m16, 4 RPG-uri și două tone de tnt, pot să zic că-s ale ei? Dacă poliția găsește la mine în casă 2 cadavre mutilate, cu cîte un cuțit în inimă și cîte un glonte în cap, pot să zic că-s ale ei, că m-a rugat să i le țin puțin?
Adevărul – Medicul Brădişteanu, achitare suspectă
UPDATE 4 (tot Bleen, de draci). Oamenii care chiar au ceva de spus în politică sînt cei care uită de ei. Pînă acum, la noi în politică sînt doi oameni de genul ăsta, care ies din ei și intră în transă cînd fac politică. Care nu sînt atenți nici la cum le stă freza, dacă le stă bine cu pipa din profil, dacă îi prinde bine camera cînd dau savant din gură și sugestiv din mînă sau dacă au folosit eufemismele cele mai elegante și metaforele cele mai sugestive. Doi oameni care fac politică așa, de-ai dracului, și nu ca să-și aranjeze cariera, să se rezolve financiar sau la biografie. Traian Băsescu și Monica Macovei. Restul sînt ori mafioți, ori închipuiți, ori figuranți goi pe dinăuntru. PS. L-am uitat pe Boc, săracu.